4. Maria la Elisabeta

Maria la Elisabeta

 

(Luca, Cap. 1, 39-56)

Elisabeta binecuvânteaza pe Maria. – Si în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în graba în tinutul muntos, într-o cetate a semintiei lui Iuda. Si a intrat în casa lui Zaharia si a salutat pe Elisabeta.

    Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a saltat în pântecele ei si Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt. Si cu glas mare a strigat si a zis: “Binecuvântata esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tau.

      Si de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu?

      Ca iata, cum veni la urechile mele glasul salutarii tale, pruncul a saltat de bucurie în pântecele meu.

      Si fericita este aceea care a crezut ca se vor împlini cele spuse de la Domnul”

      Maria lauda pe Domnul. – Si a zis Maria: “Mareste sufletul meu pe Domnul.

      Si s-a bucurat Duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,

      Ca a cautat spre smerenia roabei Sale, ca,iata, de acum ma vor ferici toate neamurile.

      Ca mi-a facut mie marire Cel Puternic si Sfânt este numele Lui.

      Si mila Lui în neam si în neam, spre cei ce se tem de El.

      Facut-a tarie cu bratul Sau, risipit-a pe cei mîndri în cugetul inimii lor.

      Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri si a înaltat pe cei smeriti.

      Pe cei flamânzi i-a umplut de bunatati si pe cei bogati i-a scos afara deserti.

      A sprijinit pe Israel, slujitorul Sau, si Si-a adus aminte de mila Sa

      Precum a grait catre parintii nostri, lui Avraam, si semintiei lui, în veac”.

      Si a ramas Maria împreuna cu ea ca la trei luni; si s-a înapoiat la casa sa.

      Tu esti mândria lui Israel, tu esti faima cea neapusa a neamului nostrum (Iudita XV, 9).




Prezentare: Adina Parasca