(Luca, Cap. 1, 5-23)
Dumnezeu făgăduieşte
lui Zaharia un fiu. – Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu
numele de Zaharia, din ceata preotească a lui Abia, iar femeia lui era din
fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Şi erau amândoi drepţi înaintea lui
Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar
nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau
înaintaţi în zilele lor. Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în
rândul săptamânii sale.a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze,
intrînd în templul Domnului. Iar toată multimea poporului, în ceasul tămâierii,
era afară şi se ruga. Si I s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta
altarului tămâierii. Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frica a caăzut peste
el.
Iar îngerul a zis caătre el “Nu te teme ,
Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îti
va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. Şi bucurie, şi veselie vei avea şi, de
naşterea lui, mulţi se vor bucura. Caci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea
vin, nici sichera si încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt. Şi
pe multi din fiii lui Israel
îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea Lui cu Duhul si cu
puterea lui Ilie, ca să întoarca inimile părinţilor spre copii şi pe cei
neascultatori la întelepciunea drepţilor, ca să găteasca Domnului un popor
desăvârsit“.
Zaharia
se îndoieşte si este pedepsit. – Şi a zis Zaharia către înger: “După ce voi
cunoaşte aceasta? Caci eu sânt bătrân şi femeia mea este înaintată în zilele
ei”.
Şi îngerul,
răspunzând, i-a zis: “Eu sânt Gavriil,
cel ce sta înaintea lui Dumnezeu. Şi sânt trimis să grăiesc către tine şi sa-ţi
binevestesc acestea. Iată vei fi mut si nu vei putea să vorbeşti pâna în ziua
când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor
împlini la timpul lor”.
Şi poporul aştepta pe Zaharia si se mira
că întârzie în templu. Şi ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că a
văzut vedenie în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut.
Şi când s-au
împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.
Nu fii necredincios, ci credincios (Ioan XX, 27).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu