63. Nunta împărătească şi cei chemaşi la nuntă

Cei chemaţi nu vin. – Şi, răspunzând, Iisus a vorbit iarăşi în pilde, zicându-le: „Împărăţia cerurilor asemănatu-s-a unui împărat care a făcut nuntă fiului său. Şi a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au voit să vină.

       Iarăşi a trimis alte slugi, zicând: Spuneţi celor chemaţi: Iată am pregătit ospăţul meu; juncii mei şi cele îngrăşate s-au junghiat şi toate sânt gata. Veniţi la nuntă. Dar ei fără să ţină seama, s-au dus: unul la ţarina sa, altul la neguţătoria lui; iar ceilalţi, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit şi le-au ucis.

       Şi auzind împăratul de aceasta, s-a umplut de mânie, şi trimiţând oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi cetăţii lor i-a dat foc”.

       Împăratul a făcut altora cinstea ospăţului. – Apoi a zis către slugile sale: „Nunta este gata dar cei poftiţi n-au fost vrednici. Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă”.

       Şi, ieşind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toţi câţi au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi”.

       Împăratul alungă pe unul ce venise la ospăţ fără haină de nuntă. – „Iar intrând împăratul ca să  privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. Şi i-a zis: „Prietene, cum ai intrat aici, fără haină de nuntă?” El însă a tăcut.

       Atunci împăratul a zis slugilor: „Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai dinafară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sânt cei chemaţi, dar puţini aleşi”.

       Nici un păcătos nu va intra în împărăţia lui Dumnezeu (Apocalipsa XXI, 27).