90. În Samaria. Simon Magul

Prigonirea împrăştie pe ucenici. – Şi s-a făcut în ziua aceea prigoană mare împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi cel ce strica mai mult Biserica era Saul, care mergea din casă în casă, apuca bărbaţii şi femeile şi-i da la temniţă. Deci, ucenicii, văzând prigonirea, au părăsit Sfânta Cetate şi s-au răspândit prin toată Iudeea şi Samaria, propovăduind Evanghelia; iar Apostolii au rămas în Ierusalim.

Filip propovăduieşte Evanghelia în Samaria. – Iar Filip, coborându-se într-o cetate a Samariei, le propovăduia pe Hristos.

Şi mulţimile luau aminte într-un cuget la cele spuse de către Filip, ascultându-l şi văzând semnele pe care le săvârşea. Căci din mulţi care aveau duhuri necurate, strigând cu glas mare, ele ieşeau şi mulţi slăbănogi şi şchiopi s-au vindecat.

Şi s-a făcut mare bucurie în cetatea aceea.

Cei botezaţi din nou primesc Duh Sfânt. – Iar Apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan, care, coborându-se, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duh Sfânt; căci nu se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus.

Atunci Petru şi Ioan îşi puneau mâinile peste ei, şi ei luau Duh Sfânt.

Simon Magul încearcă să cumpere cu bani darul apostoliei. – În zilele acelea, era în Samaria un om, anume Simon, care încerca să înşele poporul cu vrăjile. Omul acesta, văzând minunile făcute de Filip, s-a botezat şi el, şi, văzând că prin punerea mâinilor Apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani şi le-a zis: “Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duh Sfânt”.

Iar Petru a zis către el: “Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani. Tu n-ai parte, nici moştenire la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doară ţi se va ierta cugetul inimii tale. Căci întru amărăciunea fierii şi întru legătura nedreptăţii te văd că eşti”.

Şi, răspunzând, Simon zis: “Rugaţi-vă la Domnul pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din cele ce aţi zis”.

Iar ei, mărturisind şi grăind cuvântul lui Dumnezeu, s-au întors la Ierusalim şi în multe sate ale Samarinenilor binevesteau.

Şi îmi veţi fi Mie martori până la marginile pământului (Fap. Apost. I,8).