Iisus Se alătură pe
cale la doi ucenici. – Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat
care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. Aceştia vorbeau între ei despre
toate întâmplările acestea. Dar pe când vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus
însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să
nu-L cunoască.
Şi El a zis către
ei: “Ce sânt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul
vostru şi de ce sânteţi trişti?”
Răspunzând, unul cu
numele Cleopa a zis către El: “Tu
singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el în
zilele acestea?”
El le-a zis:
“Care?” Iar ei I-au răspuns: “Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc
puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. Cum
L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri; iar noi
nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel ; şi cu toate acestea, astăzi
este a treia zi de când s-au petrecut acestea. Dar şi nişte femei ale noastre
ne-au uimit; ducându-se de dimineaţă la mormânt şi, negăsind trupul Lui, au
venit zicând că au văzut arătare de îngeri care le-au spus că El este în viaţă.
Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră
femeile, dar pe El nu L-au văzut.
Iisus linişteşte pe cei doi ucenici. – Şi El a zis
către ei: “O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au
spus proorocii! Nu trebuia, oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre
în slava Sa?”
Şi începând de la
Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor din toate Scripturile cele
despre El.
Iisus Se face cunoscut. – Şi s-au apropiat de satul
unde se duceau iar El se făcea că merge mai departe. Dar ei L-au rugat
stăruitor, zicând: “Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua”. Şi a
intrat să rămână cu ei.
Şi când a stat
împreună cu ei la masă, luînd El pâine a binecuvântat şi, frângând, le-a dat
lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut. Şi El S-a făcut nevăzut de la
ei.
Şi au zis unul
către altul: “Oare nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi
când ne tâlcuia Scripturile?“
Cei doi ucenici se întorc la Ierusalim. – Şi, în ceasul
acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei
unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau că a înviat cu
adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon.
iar ei au istorisit
cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
Domnul cu adevărat S-a sculat (Luca XXIV, 34).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu