79. Arătarea lui Iisus, în cale spre Emaus

Iisus Se alătură pe cale la doi ucenici. – Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. Aceştia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. Dar pe când vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.

Şi El a zis către ei: “Ce sânt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru şi de ce sânteţi trişti?”

Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: “Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea?”

El le-a zis: “Care?” Iar ei I-au răspuns: “Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri; iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea. Dar şi nişte femei ale noastre ne-au uimit; ducându-se de dimineaţă la mormânt şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri care le-au spus că El este în viaţă. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.

Iisus linişteşte pe cei doi ucenici. – Şi El a zis către ei: “O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus proorocii! Nu trebuia, oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa?”

Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor din toate Scripturile cele despre El.

Iisus Se face cunoscut. – Şi s-au apropiat de satul unde se duceau iar El se făcea că merge mai departe. Dar ei L-au rugat stăruitor, zicând: “Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua”. Şi a intrat să rămână cu ei.

Şi când a stat împreună cu ei la masă, luînd El pâine a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut. Şi El S-a făcut nevăzut de la ei.

Şi au zis unul către altul: “Oare nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?“

Cei doi ucenici se întorc la Ierusalim. – Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon.

iar ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.

Domnul cu adevărat S-a sculat (Luca XXIV, 34).