55. Iconomul necredincios. Săracul Lazăr

Iconomul este prevestit. – Zis-a Iisus către ucenicii săi: „Era un om bogat care avea un iconom și acesta a fost pârât lui că-i risipește avuțiile. Și, chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala iconomului tău, căci nu mai poți să fii iconom.

Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face, că stăpânul meu ia iconomatul de la mine? Să scap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine. Știu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomat.

Și, chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât ești dator stăpânului meu? Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ți zapisul și, șezând, Scrie degrabă cincizeci.

După aceea a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a răspuns: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ți zapisul și scrie optzeci.

Și a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înțelepțește. Căci fiii veacului acestuia sânt mai iscusiți în neamul lor decât fiii luminii.

Și eu vă zic vouă: Faceți-vă prieteni din mamona al nedreptății ca atunci, când veți fi săraci, să vă primească aceia în corturile cele veșnice”.

Pe când bogatul se veselește, săracul suferă. – În vremea aceea, spus-a Iisus pilda aceasta: „Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.

Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar și câinii, venind, lingeau bubele lui.

Și a murit săracul și a fost dus de îngeri în sânul lui Avram. A murit și bogatul și a fost înmormântat.

Și în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui; și el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorescă limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.

Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ți aminte că ai primit cele bume ale tale în viața ta, și Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. Și peste toate acestea, între noi și voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei ce voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să treacă la noi.

Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu, căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină și ei în acest loc de chin.

Și i-a zis Avraam: Au pe Moise și pe prooroci; să asculte de ei.

Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci dacă cineva dintre morți se va duce la el, se va pocăi.

Și i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise și de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morți”.

Cel care apasă pe cel sărman, defaimă pe Ziditorul lui (Prov. XIV, 31).