18. Iisus şi Samarineanca

(Ioan Cap. 4, 5-42)

Iisus la fântâna lui Iacov. – Irod, tetrarhul Galileii, avea de soție pe Irodiada, femeia fratelui său Filip, încă trăind acesta. Și Ioan îi zicea: „Nu ți se cade să ai de soție pe femeia fratelui tău!” Pentru aceasta Irod l-a prins pe Ioan și a vrut să-l omoare, dar s-a temit de popor, căci toti îl aveau pe Ioan ca prooroc, și de aceea l-a legat și l-a aruncat în temniță. Și auzind Iisus că Ioan a fost aruncat în temniță, s-a întors în Galileea și trebuia să treaca prin Samaria.

       Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care  Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; și era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a așezat lângă fântână și era cam la al șaselea ceas.

       Iisus făgăduiește apa vie. – Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: „Dă-Mi să beau”. Căci ucenicii Săi se duseseră în cetate ca să cumpere merinde.

       Femeia samarinencă I-a zis: „Cum Tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sînt femeie samarineancă? Pentru că Iudeii nu au amestec cu samarinenii”.

       Iisus a răspuns si i-a zis: „Dacă ai fi știut daru lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El și ți-ar fi dat apă vie”.

       Femeia I-a zis:  Doamne, nici nu ai cu ce să scoți, și fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare  decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână și el însuși a băut din ea și fiii lui și turmele lui?”

       Iisus i-a răspuns și i-a zis: „Oricine va bea din apa aceasta va înseta iarăși; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă vie curgătoare spre viață veșnică”.

       Femeia a zis către El: ”Doamne, dă-mi acestă apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot”.

       Iisus se face cunoscut acestei femei. – Iisus i-a zis: ”Mergi și cheamă pe bărbatul tău și vino aici”.

       Femeia a răspuns și a zis: „N-am bărbat”.

       Iisus i-a zis: „Bine ai zis că nu ai bărbat, căci cinci bărbați ai avut și cel pe care îl ai acum nu-ți este bărbat. Aceasta adevărat ai spus”.

       Femeia I-a zis: „Doamne, văd că Tu ești prooroc. Părinții noștri s-au închinat pe acest munte (adică în muntele Garizim), iar voi ziceți că Ierusalimul este locul unde trebuie a se închina”.

       Și Iisus i-a zis: „Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui. Voi vă închinați căruia nu știți, noi ne închinăm Căruia știm, pentru că mântuirea din Iudei este. Dar vine ceasul, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, că şi Tatăl astfel îi doreste pe cei ce I se închină Lui. Duh este Dumnezeu si cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr”.

       I-a zis femeia: „Știm că vine Mesia care se cheama Hristos;  când va veni, Acela ne va vesti nouă toate”.

       Iisus i-a zis: „Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine”.

       Ucenicii se întorc din cetate la Iisus. – Dar atunci au sosit ucenicii Lui; și se mirau că vorbea cu o femeie, însă nimeni n-a zis: „Ce vorbești cu ea?”

       Iar femeia și-a lăsat găleata și s-a dus în cetate și a zis oamenilor: „Veniți de vedeți un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva acesta este Hristosul?”

       Și au ieșit din cetate și veneau către El.

       Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: „Învățătorule, mănâncă!” Iar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o știți”. Ziceau deci ucenicii între ei: „Nu cumva I-a adus cineva să mănînce?” Iisus le-a zis: „Mâncarea mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine și să săvârșesc lucrul Lui”.

Mulți dintre Samarineni au crezut în El. – Apoi Iisus, văzând mulțimea poporului ce venea din cetate, a zis: „Nu ziceți voi că mai sânt patru luni și vine secerișul? Iată zic vouă: Ridicați ochii voștri și priviți holdele că sânt albe pentru seceriș. Iar cel ce seceră primește plată și adună roade spre viața veșnică, ca să se bucure împreună si cel ce seamănă și cel ce seceră. Căci în aceasta se adeverește cuvântul: Că unul este semănătorul și altul secerătorul. Eu v-am trimis să secerați ceea ce voi n-ați muncit; alții au muncit și voi ați intrat în munca lor”.

Și mulți Samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: „Mi-a spus toate câte am făcut”.

Deci după ce au venit la El, Samarinenii Îl rugau să rămâna la ei. Și a rămas acolo două zile. Și cu mult mai mulți au crezut pentru cuvântul Lui.

Iar femeii îi ziceau: „Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristosul lumii”.

Cu bucurie veți scoate apă din izvorul mântuirii (Is.XII, 3).