64. Banul dajdiei. Porunca cea mai mare

O întrebare cu vicleşug. – În vremea aceea, s-au dus fariseii şi au ţinut sfat ca să-l prindă pe El în cuvânt. Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu Irodianii, zicând: „Învăţătorule, ştim că eşti omul adervărului şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne deci nouă: Ce ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu?”.

       Iisus dă adevăratul răspuns. – Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns: „ Ce Mă ispitiţi făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul de dajdie”. Iar ei I-au adus un dinar.

       Iisus le-a zis: „Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe el?” Răspuns-au ei: „Ale Cezarului”. Atunci a zis lor: „Daţi Cezarului cele ce sânt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sânt ale lui Dumnezeu”.

       Care este cea mai mare poruncă? – În vremea aceea fariseii s-au apropiat de Iisus şi unul dintre ei, învăţător de Lege, ispitindu-L, L-a întrebat: „Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege?”

       El i-a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel cu aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

       În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii”.

       Femeia prinsă în adulter. – Fariseii şi cărturarii au adus la Mântuitorul pe o femeie prinsă în adulter şi L-au întrebat: „Învăţătorule, Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Tu ce zici?” Iar Iisus, plecându-Se, scria cu degetul pe pământ.

       Şi, stăruind să-L întrebe, El s-a ridicat şi le-a zis: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei”. Şi, iarăşi plecându-Se, scria pe pământ. Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, au plecat, unul câte unul, şi a rămas Iisus singur cu femeia.

       Şi ridicându-Se, Iisus a întrebat: „Femeie, unde sânt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul?" Iar ea a zis: „ Nici unul, Doamne !” Şi Iisus i-a zis: „Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de  acum să nu mai păcătuieşti”.

       Iisus aduce pe farisei la tăcere. – Şi, fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus, zicând: „Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este?” Zis-au Lui: „Al lui David”.

       Zis-a lor: „Cum deci David în Duh, îl  numeşte pe El Domn? – zicând: Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi  pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. Deci dacă David Îl numeşte pe El Domn, cum este fiu al lui?”

       Şi nimeni nu putea să-I răspundă cuvânt şi nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea să-L mai întrebe.

       Daţi Cezarului cele ce sânt ale Cezarului, şi lui Dumnezeu cele ce sânt ale lui Dumnezeu (Mat.

XXII,21).