89. Omorârea Sfântului Ştefan

Alegerea celor şapte diaconi. – În zilele acelea, înmulţindu-se ucenicii, eleniştii (Iudei) murmurau împotriva Evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi.

Şi chemând cei doisprezece mulţimea ucenicilor, au zis: “Nu este drept ca noi, părăsind cuvântul lui Dumnezeu, să slujim la mese. Drept aceea, fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă, iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului”.

Şi a plăcut cuvântul înaintea întregii mulţimi, şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt, şi pe Filip şi pe Prohor, şi pe Nicanor, şi pe Timon, şi pe Parmen, şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia, pe care i-au pus înaintea Apostolilor, şi, rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei.

Ştefan chemat înaintea sfatului. – Iar Ştefan, plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor.

Şi s-au ridicat unii din sinagoga zisă a Libertinilor şi a Cirenenilor şi a Alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, sfădindu-se cu Ştefan; şi nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi a duhului cu care el vorbea.

Şi au pus martori mincinoşi, care ziceau: “Acest om nu încetează a vorbi cuvinte de hulă împotriva acestui loc sfânt şi a Legii”. Şi l-au dus la judecată.

Şi, aţintindu-şi ochii asupra lui, toţi cei care şedeau în sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de înger.

Şi a zis arhiereul: “Adeărate sânt acestea?”

Şi, începând Ştefan a grăi, a amintit de chemarea poporului israelit, de făgăduinţele făcute de Dumnezeu patriarhilor, şi, înşirând mulţimea călcărilor de lege, săvârşite de popor, a zis: “Voi, cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotrivă Duhului Sfânt; precum părinţii voştri, aşa şi voi! Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei cea au vestit mai dinainte sosirea Celui drept, al Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum”.

Ştefan este ucis cu pietre. – Iar ei, auzind acestea, fremătau de furie şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.

Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu şi a zis: „Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!”

Iar ei, strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile şi au năvălit asupra lui. Şi scoţându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre.  Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.

Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: “Doamne Iisuse, primeşte duhul meu!”

Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: “Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”

Şi, zicând acestea, a adormit.

Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc (Matei V, 44).