5. Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

(Luca, Cap. 1, 57-68, 80)

Făgăduinţa se împlineşte. – Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea si se bucurau împreună cu ea.

       Copilului i se pune numele Ioan. – Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, dupa numele tatălui său.

       Şi răspunzând, mama lui  a zis: “Nu! Ci se va chema Ioan“.

       Şi au zis către ea: „Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta“

       Şi au făcut semn tatalui său cum vrea el sa fie numit.

       Şi cerând o tăbliţă, el a scris zicând:” Ioan este numele lui”. Si toţi s-au mirat.

       Şi îndată i s-a deschis gura si limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.

       Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.

       Şi toţi care le auzeau le puneau la inima, zicând: “Ce va fi oare acest copil?”. Căci într-adevăr mâna Domnului era cu el.

       Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit, zicând: “Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumparare poporului Său”.

       Ioan se depărtează în singurătate. – Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie pâna în ziua arătarii lui către Israel.