30. Cuvântarea de pe malul lacului. Pildele

Pilda semănătorului. - Și adunându-se mulțime multă și venind de prin cetăți la El, a zis în pildă:

       „Ieșit-a sesemănătorul să semene sămânța sa. Și,  semănând el, una a căzut lângă drum și a fost călcată cu picioarele și păsările cerului au mâncat-o. Alta a căzut pe piatră, și, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Alta a căzut în mijlocul spinilor, și  spinii, crescând cu ea, au înăbușit-o. Și alta a căzut pe pământ bun și, crescând, a făcut rod însutit”. Acestea zucând, strigă: „Cine are urechi de auzit să audă”.

       Și ucenicii Lui Îl întrebau: „Ce înseamnă pilda aceasta?”

       El a zis: „Vouă vă este dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu, iar celorlalți în pilde, ca, văzând, să nu vadă și, auzind, să nu înțeleagă.

       Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu. Sămânța de lângă drum sânt cei care aud, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Cea de pe piatră sânt aceia care , auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare, se leapădă. Cea căzută între spini, sânt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile si cu bogățiile și cu plăcerile vieții, se înăbușă și nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sânt cei ce cu inima curată și bună aud cuvântul, îl păstrează și rodesc întru răbdare”.

       Pilda neghinelor. – Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: „Asemenea este împărăția cerurilor omului care a semănat sămânța bună în țarina sa. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul, a semănat neghină prin grâu și s-a dus. Iar dacă a crescut paiul și a făcut rod, atunci s-a arătat și neghina. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânță bună în țarina ta? De unde, dar, are neghină? Iar El le-a răspuns: Un om vrăjmaș a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voiești, deci, să ne ducem și s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeți o dată cu ea și grâul. Lăsați să crească împreună și grâul și neghina, până la seceriș, și la vremea secerișului voi zice secerătorilor: Pliviți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunați-l în jitnița mea”.

       După aceea, lăsând mulțimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: „Lămurește-ne nouă pilda cu neghina din țarină”.

       El, răspunzând, le-a zis: „Cel ce seamănă sămânța cea bună este Fiul Omului. Țarina este lumea; sămânța cea bună sânt fiii împărăției, iar neghina sânt fiii celui rău. Dușmanul care a semănat-o este diavolul; secerișul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sânt îngerii. Și, după cum se alege neghina și se arde în foc, așa va fi la sfârșirul veacului. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăția Lui toate smintelile și pe cei ce fac fărădelegea, și-I vor arunca pe ei în văpaia focului; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților”.

       Pilda grăuntelui de muștar. – O altă pildă le-a pus înainte, zicând: „Împărăția cerurilor este asemenea grăuntelui de muștar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în țarina sa. El este mai mic decât toate semințele, dar, când a crescut, este mai mare decât toate legumele și se face pom, încât vin toate păsările cerului și se sălășluiesc în ramurile lui”.

       Pilda aluatului. – Altă pildă le-a spus lor: „Asemenea  este împărăția cerurilor aluatului, pe care, luându-l o femeie, l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată.

       Toate acestea le-a vorbit Iisus mulțimilor în pilde și fără pildă nu le grăia nimic, ca să se împlineasca ceea ce s-a spus prin proorocul care zice: „Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii”.

       Pilda cu comoara. – „Asemenea este împărăția cerurilor cu o comoară ascunsă în țarină, pe care, gâsind-o un om, a ascuns-o, și de bucuria ei se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea”.

       Pilda cu mărgăritarul. – „Iarăși asemenea este împărăția cerurilor cu un neguțător care caută mărgăritare bune; și aflând un mărgăritar de mult preț, s-a dus, a vândut toate câte avea și l-a cumpărat”.

       Pilda cu năvodul. – „Asemenea este iarăși împărăția cerurilor cu un năvod aruncat în mare și care adună tot felul de pești; iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal și, șezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară.

       Așa va fi la sfârșitul veacului: vor ieși îngerii și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți, și îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților”.

       Dumnezeu va judeca pe cel drept ca și pe cel nelegiuit (Ecl. III, 17).