57. Învierea lui Lazăr

Iisus află de boala lui Lazăr. – Și era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei. Și au trimis surorile lui la Iisus, zicând: „Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav”.

Iar Iisus, auzind, a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească”.

Când deci a auzit că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era. Și, după aceea, a zis ucenicilor Săi: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit; dar merg să-l trezesc”.

Și I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine”.

Dar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbește despre adormirea cu somn.

Atunci Iisus le-a spus lor pe față: „Lazăr a murit. Și Mă bucur pentru voi că n-am fost acolo ca să credeți. Dar să mergem la el”.

Marta întâmpină pe Iisus. – Deci, venind, Iisus l-a găsit îngropat de patru zile. Și mulți dintre Iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru fratele lor. Iar Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieșit în întâmpinarea Lui, iar Maria ședea în casă.

Și a zis Marta către Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar și acum știu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da”.

Iisus i-a zis: „Fratele tău va învia”.

Marta I-a zis: „Știu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi”.

Și Iisus i-a zis: „Eu sânt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?”

Zis-a Lui: „Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume”.

Iisus de duce la mormântul lui Lazăr. - Și, zicând acestea, s-a dus și a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: „Învățătorul este aici și te cheamă”.

Cînd a auzit aceea, s-a sculat degrabă și a venit la El.

Iar Iudeii care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând pe Maria că s-a sculat degrabă și a ieșit afară, au mers după ea, socotind că a plecat la mormânt, ca să plângă acolo.

Deci Maria, când a venit unde era Iisus, vâzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-i: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”.

Atunci, Iisus, când a văzut-o plângând și pe Iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu duhul și S-a tulburat întru Sine. Apoi a zis: „Unde l-ați pus?” Zis-au Lui: „ Doamne, vino și vezi”.

Deci ziceau Iudeii: „Iată cât de mult îl iubea”.

Și, suspinând iarăși Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată pe ea.

Iisus înviază pe Lazăr. – Iisus a zis: „Ridicați piatra”. Marta, sora celui răposat, I-a zis: „Doamne, deja miroase, că este a patra zi”.

Iisus i-a zis: „Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”

Au ridicat deci piatra, iar Iisus Și-a ridicat ochii în sus și a zis: „Părinte, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Eu știam că întotdeauna Mă asculți, dar pentru mulțimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu m-ai trimis”.

Și, zicând acestea, a strigat cu glas mare: „Lazăre, vino afară!”

Și a ieșit mortul, fiind legat la picioare și la mâine cu fâșii de pânză și fața lui era înfășurată cu mahramă. Iisus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă”.

Mulți au crezut în Iisus, dar arhiereii și fariseii pun la cale moartea Lui. – Deci mulți dintre Iudeii care veniseră la Maria și care văzuseră ce făcuse Iisus au crezut în El.

Iar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus cele ce făcuse Iisus. Și au adunat arhiereii și fariseii sfat și au hotărât să-L omoare.

De aceea, Iisus nu mai umbla pe față printre Iudei, ci a plecat de acolo într-un ținut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, și acolo a rămas cu ucenicii Săi.

Eu sânt învierea și viața (Ioan XI, 25).