4. Maria la Elisabeta

(Luca, Cap. 1, 39-56)

Elisabeta binecuvântează pe Maria. – Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda. Şi a intrat în casa lui Zaharia si a salutat pe Elisabeta.

       Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: “Binecuvântată esti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

Şi de unde mie aceasta, ca sa vină la mine Maica Domnului meu?

       Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.

       Şi fericită este aceea care a crezut ca se vor împlini cele spuse de la Domnul”

       Maria laudă pe Domnul. – Şi a zis Maria: “Măreşte sufletul meu pe Domnul.

       Şi s-a bucurat Duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,

       Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că,iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

       Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi Sfânt este numele Lui.

       Şi mila Lui în neam si în neam, spre cei ce se tem de El.

       Facut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mîndri în cugetul inimii lor.

       Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înăltat pe cei smeriti.

       Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătaţi si pe cei bogati i-a scos afară deşerti.

       A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, şi Şi-a adus aminte de mila Sa

       Precum a grăit către părinţii nostri, lui Avraam, si seminţiei lui, în veac”.

       Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa.

       Tu eşti mândria lui Israel, tu eşti faima cea neapusă a neamului nostru (Iudita XV, 9).