Şi iată, s-a făcut
cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit
piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi
îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
Şi de frica lui
s-au cutremurat străjerii şi s-au făcut ca morţi.
Mironosiţele vin la mormânt. – Şi după ce a
trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea, au
cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a
săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: „Cine
ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?” Dar, ridicându-şi ochii, au
văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare.
Şi intrând în mormânt, au
văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat.
Iar el le-a zis: „Nu vă
spăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde a fost pus. Dar mergeţi şi
spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că merge în Galileea, mai înainte de voi;
acolo Îl veţi vedea, după cum v-am spus”.
Petru şi Ioan aleargă la mormânt. – Atunci a alergat Maria
Magdalena de la mormânt la Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea
Iisus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus”.
Deci a ieşit Petru si celălalt ucenic şi au venit la mormânt.
Şi alergau amândoi; dar
celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi
la mormânt. Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat.
A sosit şi Simon-Petru,
urmând după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos, iar
mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci
înfăşurată, la o parte, într-un loc.
Atunci a intrat şi
celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt şi a văzut şi a crezut. Căci încă
nu ştiau Scriptura, că Iisus trebuie să învieze din morţi-
Şi s-au dus ucenicii
iarăşi la ai lor.
Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este,
moarte, boldul tău? (I Cor. XV, 55).
