102. Spicuiri din cele 7 Epistole soborniceşti

Din Epistola Sfântului Iacob. – Drept mare bucurie să socotiţi, fraţilor, feluritele ispite în care cădeţi, ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea (Iacob I, 2-3).

        Ce folos, fraţilor, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?Precum trupul fără de suflet mort este, astfel credinţa fără de fapte moartă este (Iacob II, 14, 26).

        Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.

        Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui (Iacob V, 14-15).

        Din cele trei Epistole ale Sfântului Ioan şi din Epistola Sfântului Iuda. – Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi sântem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El.

        Iubiţilor, acum sântem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ci ştim că, atunci când El se va arăta, vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este (I Ioan III, 1-2).

        Nu iubiţi lumea, nici cele ce sânt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el, pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta. ochilor şi trufia vieţii, nu sânt de la Tatăl, ci sânt din lume.

        Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac (I Ioan II, 15-17).

        Iată a venit Domnul în zecile de mii de sfinţi ai Lui, ca să facă judecată împotriva tuturor şi să mustre pe toţi nelegiuiţii de toate faptele păgânităţii lor, întru care au făcut fărădelege, şi de toate cuvintele de ocară pe care ei, păcătoşi, netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui (Iuda I, 14-15).

        Din cele două Epistole ale Sfântului Petru. – Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume (I Petru V, 8-9).

        Supuneţi-vă, pentru Domnul, oricărei orânduieli omeneşti, fie împăratului, fiindcă este stăpânitor peste cei vii, fie dregătorilor, ca unora ce sânt trimişi de el, spre pedepsirea făcătorilor de rele şi spre lauda făcătorilor de bine (I Petru II, 13-14).