3. Vestea cea bună a Naşterii lui Iisus

(Luca, Cap. 1, 26-38)

Îngerul aduce vestea. – Iar în a şasea luna a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.

       Şi intrând îngerul la ea, a zis:”Bucura-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei”.

       Iar ea, vazându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: “Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?”

       Şi îngerul i-a zis: “Nu te teme Marie, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântec si vei naşte fiu şi vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Sau, şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”

       Maria zămisleşte pe Iisus. – şi a zis Maria către înger: “Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”

       Şi răspunzând, îngerul i-a zis: “Duhul Sfânt se va pogorâ peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema.

       Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpa; că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”.

       Şi a zis Maria. ”Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău”. Şi îngerul a plecat de la ea.