38. A doua înmulţire a pâinilor

Iisus are milă de popor. – În zilele acelea, fiind iarăși mulțime multă și neavând ce să mănânce, Iisus, chemând la sine pe ucenici, le-a zis: „Milă Îmi este de mulțime, că sânt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n-au ce să mămânce. Și de-i voi slobozi flămânzi la casa lor, se vor istovi pe drum, că unii dintre ei au venit de departe”.

       Și ucenicii Lui I-au răspuns: „De unde va putea cineva să-i sature pe aceștia cu pâine, aici în pustie?”

       Iisus înmulțește pâinile. – El însă i-a întrebat: „Câte pâini aveți?” Răspuns-au Lui: „Șapte”.

       Și a poruncit mulțimii să șadă jos pe pământ. Și, luând cele șapte pâini a mulțumit, a frânt și a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înainte. Și ei le-au pus mulțimii înainte. Și aveau și puțini peștișori. Și binecuvântându-i, a zis să-i pună și pe aceștia înaintea lor.

       Și au mâncat și s-au săturat și au luat șapte coșuri cu rămășițe de fărâmituri.

       Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii. Și i-a slobozit.

       Fericiți cei ce flămânzesc și însetoșează de dreptate! (Matei V, 6).

35. Întâia înmulţire a pâinilor

Lipsa de pâine pentru mulțime. – După aceasta, Iisus S-a dus dincolo de Marea Galileii, în părțile Tiberiadei. Și a mers după El mulțime multă, pentru că vedeau minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.

       Și S-a suit Iisus în munte și a stat acolo cu ucenicii Săi.

       Și era aproape Paștile, praznicul Iudeilor.

       Deci, ridicându-Și Iisus ochii și văzând că mulțimea multă vine către El, a zis către Filip: „De unde vom cumpăra pâine, ca să mănânce aceștia?” Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, căci El știa ce avea să facă.

       Și Filip I-a răspuns: „Pâini de două sute de dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte puțin”.

       Și a zis Lui unul dintre ucenici, Andrei, fratele lui Simon Petru: „Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sânt acestea la atâția?”

       Iisus înmulțește pâinea. - Și a zis Iisus: „Faceți pe oameni să se așeze”. Și era iarbă multă în acel loc. Deci au șezut bărbații în număr ca la cinci mii.

       Și Iisus a luat pâinile și, mulțumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii celor ce ședeau; asemenea și din pești, cât au voit.

       Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: „Adunați fărâmiturile ce au rămas, ca să nu se piardă ceva”.

       Deci, au adunat și au umplut douăsprezece coșuri de fărâmituri de  la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz.

       Iisus se ferește de mulțimea înflăcărată. – Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: „Acesta este într-adevăr Proorocul, Care va să vină în lume”.

       Cunoscând, deci, Iisus că au să vină și să-L ia cu sila, ca să-L facă rege, S-a dus iarăși în munte, El singur.

       Umblarea pe mare. - Și a silit pe ucenici să intre în corabie și să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte.

       Și făcându-se noapte, corabia era în mijlocul mării, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte a venit la ei Iisus umblând pe mare, și ucenicii s-au spăimântat, zicând că e nălucă și, de frică, au strigat. Dae El i-a liniștit, zicând: „Îndrăzniți, Eu sânt; nu vă temeți!”

       Iar Petru, răspunzând, a zis: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește să vin la Tine, pe apă”. El i-a zis: „Vino!” Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă, și a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut și începând să se scufunde, a strigat, zicând: „Doamne, scapă-mă!” Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” Și, suindu-se în corabie, s-a potolit vântul.

       Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă (Matei VI, 33).