96. Întâia călătorie misionară a Sf. Pavel

Saul şi Barnaba primesc ungerea de episcop. – Şi erau în Biserica din Antiohia prooroci şi învăţători: Barnaba şi Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut împreună cu Irod Tetrarhul şi Saul. Şi pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: “Osebiţi-Mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat.

Atunci, postind şi rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.

Saul şi Barnaba propovăduiesc în insula Cipru. – Deci ei mânaţi de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru. Şi, ajungând la Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile Iudeilor. Şi aveau şi pe Ioan slujitor.

Şi, străbătând toată insula până la Pafos, au găsit pe un oarecare bărbat vrăjitor, prooroc mincinos, al cărui nume era Bariisus, care era în preajma proconsulului Sergius Paulus, bărbat înţelept. Acesta, chemând la sine pe Barnaba şi pe Saul, dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu; dar le  stătea împotrivă Elimas vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui – căutând să întoarcă pe proconsul de la credinţă.

Iar Saul – care se numeşte şi Pavel – plin fiind de Duh Sfânt, a privit  ţintă la el şi a zis: „O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte?” Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei orbi, nevăzând soarele până la o vreme”.

Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână.

Atunci proconsulul, văzând ce s-a făcut , a crezut, mirându-se foarte de învăţătura Domnului.

Pavel şi Barnaba propovăduiesc în Antiohia Pisidiei. – Şi plecând cu corabia de la Pafos, Pavel şi cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărţindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim.

Iar ei, trecând de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei şi, intrând în sinagogă, într-o zi de sâmbătă, au şezut. Şi, după citirea Legii şi a proorocilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: „Bărbaţi fraţi, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiţi!”

Şi, sculându-se, Pavel a arătat că Iisus este Fiul lui Deumnezeu.

Şi, ieşind ei din sinagoga Iudeilor, îi rugau neamurile ca sâmbăta viitoare să li se grăiască cuvintele acestea.

Iar în sâmbăta următoare, mai toată cetatea s-a adunat ca să audă cuvântul lui Dumnezeu.

Dar Iudeii, văzând mulţimile, s-au umplut de pizmă şi vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, hulindu-l.

Iar Pavel şi Barnaba, îndrăznind, le-au zis: „Vouă trebuie să vi se grăiască, mai întâi, cuvântul lui Dumnezeu, dar de vreme ce îl lepădaţi şi vă judecaţi pe voi nevrednici de viaţa veşnică, iată ne întoarcem către neamuri. Căci aşa ne-a poruncit nouă Domnul: Te-am pus spre lumină neamurilor, ca să fii tu spre mântuire până la marginea pământului”.

       Iar neamurile pământului, auzind, se bucurau şi slăveau cuvântul lui Dumnezeu şi câţi erau rânduiţi spre viaţă veşnică au crezut.

       Iar cuvântul Domnului se răspândea prin tot ţinutul.

Dar Iudeii au întărâtat pe femeile cucernice şi de cinste şi pe cei de frunte ai cetăţii, şi au ridicat prigoane împotriva lui Pavel şi a lui Barnaba şi i-au scos din hotarele lor.

       Iar ei, scuturând asupra lor praful de pe picioare, au venit la Iconiu.

       Pavel şi Barnaba propovăduiesc în Listra şi Derbe. – Şi şedea jos în Listra un om neputincios de picioare, fiind olog din pântecele maicii sale şi care nu umblase niciodată. Acesta asculta la Pavel când vorbea. Iar Pavel, căutând spre el şi văzând că are credinţă ca să fie vindecat, a zis cu glas puternic: „Scoală-te drept, pe picioarele tale!” Şi el a sărit şi a umblat.

Iar mulţimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, au ridicat glasul lor în limba licaonă, zicând: „Zeii, asemănându-se oamenilor, s-au coborât la noi”.

Şi numeau pe Barnaba Zeus, iar pe Pavel Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului.

Iar preotul lui Zeus, al cărui templu era înaintea cetăţii, aducând la porţi tauri şi cununi, voia să le aducă jertfă împreună cu mulţimile.

Şi auzind Apostolii Pavel şi Barnaba, şi-au rupt veşmintele, au sărit în mulţime, strigând şi zicând: „Bărbaţilor, de ce faceţi aceasta? Doar şi noi sântem oameni, asemenea pătimitori ca voi, binevestind să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni către Dumnezeu cel viu, Care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sânt în ele”.

Şi acestea zicând, abia au potolit mulţimile, ca să nu le aducă jertfă.

Iar de la Antiohia şi de la Iconiu au venit Iudei, care au înduplecat mulţimile, şi, bătând pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, gândind că a murit. Dar, înconjurându-l ucenicii, el s-a sculat şi a intrat în cetate. Şi a doua zi a ieşit cu Barnaba către Derbe.

Cei doi Apostoli se întorc la Aniohia. – Şi, binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, La Iconiu şi la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi (arătându-le) că prin multe suferinţe trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu.

Şi, hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. Şi după ce au grăit cuvântul Domnului în Perga, au coborât la Atalia. Şi de acolo au mers cu corabia spre Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu, spre lucrul pe care l-au împlinit.

Şi, venind şi adunând Biserica, au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei şi că a deschis păgânilor uşa credinţei.

Te voi face lumina popoarelor ca să duci mântuirea mea până la marginea pământului (Isaia XLIX, 6).