Întruparea Cuvântului Celui veșnic

        Cuvântul cel veșnic este Dumnezeu. – La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu.

        Cuvântul dă ființă și viață. – Toate prin El s-au făcut și fără de El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viața, si viața era lumina oamenilor. Și lumina luminează în întuneric și întunericul nu a cuprins-o.

        Ioan este Înaintemergătorul lui Hristos. – Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toți să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci ca să mărturiseasc despre Lumină.

       Cel ce primeste pe Dumnezeu întrupat primește dar. – Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume. În lume era și lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit dar ai Sai nu L-au primit. Si celor câți L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat puterea ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din dorința trupească, nici din dorința bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut. Și Cuvântul S-a făcut trup si S-a sălășluit între noi și am văzut Slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr.

Gravurile aparțin autorilor occidentali: Destunio, Dore, Ecker, Roggenbauch, Krampon si Fleischmann.

 

Prezentare: Adina Parasca

11. Înaintemergătorul lui Iisus Hristos

11. Înaintemergătorul lui Iisus Hristos

(Luca, Cap. 3, 1- 6; Matei, Cap. 3, 4-12)

Ioan începe a propovădui. - În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod tetrarch al Galileii, Filip, fratele său, tetrarch al Itureii, şi al ţinutului Trahonitidei, iar Lisanias tetrarch al Abilenei, în zilele arhiereilor Ana si Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.

       Și a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăintei, spre iertarea păcatelor, precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul: Este glasul celui care strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, drepte faceti cărările Lui. Orice vale se va umple și orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte și cele colțuroase, drumuri netede. Și toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu.”

            Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana lui era lăcuste şi miere sălbatică. Și propovăduia el în pustia Iudeii şi zicea: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împăraţia cerurilor!”

            Ioan botează cu botezul pocăinţei. – Atunci a ieșit la el Ierusalimul și toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordnului şi se botezau de către el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele.

            Dar văzînd Ioan pe mulţi din farisei și saduchei venind la botez, le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a arărat că veţi scăpa de mânia ce va să fie? Faceți deci, roade vrednice de pocăinţă.

            Să nu credeți că veți putea zice în voi înșivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate și din pietrele acestea să ridice fii ai lui Avraam.

            Acum securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc.”

            Și mulțimile îl întrebau, zicînd: „Ce să facem, deci?”

            Răspunzând, Ioan le zicea :„Cel ce are două haine să dea celui ce nu are și cel ce are bucate să facă asemenea.”

            Și au venit și vameşii să se boteze şi i-au spus: „Învățătorule, noi ce  să facem?”

            El le-a răspuns:„Nu cereți mai mult decât vă este rânduit.”

            Și îl întrebau și ostașii zicând: ”Dar noi ce să facem?” Și le-a zis: „Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiți pe nedrept, şi să fiţi mulțumiti cu solda voastră.”

            Ioan dă mărturie despre Iisus Hristos. – Iar poporul era în aşteptare și se întrebau toți despre Ioan în cugetele lor: „Nu cumva el este Hristosul?”

            A răspuns Ioan tuturor, zicând: „Eu unul vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sînt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.

            A cărui lopată este în mâna Lui, ca să curețe aria și să adune grâul în jitnița Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins.”

            Faceţi deci roade vrednice de pocăinţă.  (Matei III, 8).

 

II. A. – ÎNAINTE DE PASTILE ANULUI ÎNTÂI

II. – VIATA PUBLICA A LUI IISUS HRISTOS

10. Iisus în Templu la vârsta de 12 ani

Iisus în Templu la vârsta de 12 ani

 

(Luca, Cap. 2, 41-52)

 

Iisus ramâne în Templu. – Si parintii Lui, în fiecare an, se duceau, la sarbatoarea Pastilor, la Ierusalim.

 

Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, dupa obiceiul sarbatorii. Sfârsindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a ramas în Ierusalim si parintii Lui nu stiau.

Socotind însa ca este împreuna cu tovarasii lor de drum, au venit cale de o zi , cautându-L printre rude si printre cunoscuti; dar, negasindu-L, s-au întors la Ierusalim, cautându-L.

Gasirea lui Iisus. -  Dupa trei zile L-au aflat în templu, sezând în mijlocul învatatorilor, ascultându-i si întrebându-i. Si toti care Îl auzeau se minunau de priceperea si de raspunsurile Lui.

Si vazându-L, ramasera uimiti, iar mama Lui a zis catre El: “Fiule, de ce ne-ai facut noua asa? Iata, tatal Tau si eu Te cautam îngrijorati”.

Si El a zis catre ei: “De ce era sa Ma cautati? Oare, nu stiati ca în cele ale Tatalui Meu trebuie sa fiu?”

Dar ei n-au înteles cuvântul pe care l-a spus lor.

Iisus este supus. – Si a coborât cu ei si a venit la Nazaret si le era supus. Iar mama Lui pastra în inima ei toate aceste cuvinte.

Si Iisus sporea cu întelepciunea si cu vârsta si cu harul la Dumnezeu si la oameni.

Doamne, iubit-am bunacuviinta casei Tale si locul locasului slavei tale (Ps. XXV, 8).

9. Uciderea pruncilor din Betleem

Uciderea pruncilor din Betleem

 

(Matei, Cap. 2, 13-23)

Sfânta familie fuge în Egipt. – Dupa plecarea magilor, iata îngerul Domnului se arata în vis lui Iosif, zicând:

“Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si fugi în Egipt si stai acolo pâna ce-ti voi spune, fiindca Irod are sa caute Pruncul ca sa-L ucida”.

Si Iosif sculându-se, a luat noaptea Pruncul si pe mama Lui si a plecat în Egipt.

Si au stat acolo pâna la moartea lui Irod, ca sa se îmmplineasca cuvântul spus de Domnul, prin proorocul : “Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.

Irod pune sa ucida pruncii. – Iar când Irod a vazut ca a fost amagit de magi, s-a mâniat foarte tare si trimitând, a ucis pe toti pruncii care erau în Betleem si în toate hotarele lui, de doi ani si mai în jos, dupa timpul pe care îl aflase de la magi.

Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul:

“Glas în Rama s-a auzit, plângere si tânguire multa; Rahela plângea pe fiii sai si nu voia sa se mângâie, pentru ca nu mai sânt”.

Întoarcerea sfintei familii la Nazaret. – Dupa moartea lui Irod, iata ca îngerul Domnului s-a aratat în vis lui Iosif, în Egipt si i-a zis: “Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si mergi în pamântul lui Israel, caci au murit cei ce cautau sa ia viata Pruncului”. Iosif, sculându-se, luat Pruncul si pe mama Lui si a venit în pamântul lui Israel.

Si auzind ca domneste Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatal sau, s-a temut sa mearga acolo si, luând porunca în vis, s-a dus în partile Galileii.

Si a venit si a locuit în orasul numit Nazaret, ca sa se împlineasca ceea ce s-a spus prin prooroci, ca Nazarineanul Se va chema.

Iar  Copilul crestea si Se întarea cu duhul, umplându-Se de intelepciune, si harul lui Dumnezeu era asupra Lui

Iata, Dumnezeule, vin sa fac voia Ta (Ps. XXXIX, 11).




Prezentare: Adina Parasca

8. Magii de la Rasarit

Magii de la Rasarit

(Matei, Cap. 2, 1-12)

Magii cauta Pruncul la Ierusalim. – Iar daca S-a nascut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iata magii de la rasarit au venit în Ierusalim, întrebând:

 “Unde este regale Iudeilor, Cel ce S-a nascut ? Caci am vazut la rasarit steaua Lui si am venit sa ne închinam Lui.”

Si auzind, regale Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul cu el; si auzind pe toti arhiereii si carturarii poporului, i-a întrebat: “Unde este sa Se nasca Hristos?”

Iar ei i-au zis: “În Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul: „Si tu, Betleeme, pamântul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic între capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul, Care va paste pe poporul Meu Israel”.

Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi si a aflat de la ei lamurit în ce vreme s-a aratat steaua si, trimitându-i la Betleem, le-a zis: “Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Îl veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma închin Lui”.

Magii gasesc Pruncul la Betleem. – Iar ei, ascultând pe rege, au plecat si, iata, steaua pe care o vazusera în Rasarit mergea înaintea lor, pâna ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul.

Si vazând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.

Si, intrând în casa, au vazut pe Prunc împreuna cu Maria, mama Lui, si, cazând la pamânt, s-au închinat Lui; si deschizând visteriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamâie si smirna.

Iar luând înstiintare în vis sa nu se mai întoarca la Irod, pe alta cale s-au dus în tara lor.
Si de vor închina Lui toti împaratii pamântului, toate neamurile vor sluji Lui (Ps. LXXI, 11)


Prezentare: Adina Parasca

7. Aducerea lui Iisus în Biserica

Aducerea lui Iisus în Biserica

 

(Luca, Cap. 2, 22-38)

Pruncul este adus în Biserica. – Si când  s-au împlinit zilele curatirii lor, dupa legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca sa-L puna înaintea Domnului, precum era scris în Legea Domnului,

ca orice întâi-nascut de parte barbateasca sa fie închinat Domnului, si sa dea jertfa, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.

      Simeon întâmpina pe Mântuitorul lumii. – Si iata, era un om în Ierusalim, cu numele de Simeon; si omul acesta era drept si temator de Dumnezeu, asteptând mângâierea lui Israel, si Duhul Sfânt era asupra lui.

      Lui  i se vestise de catre Duhul Sfânt ca nu va vedea moartea pâna ce nu va vedea pe Hristosul Domnului.

      Si din Indemnul Duhului a venit la templu; si când parintii au adus înauntru pe Pruncul Iisus, ca sa faca pentru El dupa obiceiul Legii, el L-a primit în bratele sale si a binecuvântat pe Dumnezeu si a zis:

      “Acum, slobozeste pe robul Tau, Stapâne, dupa cuvântul Tau, în pace, ca ochii mei vazura mântuirea Ta, pe care ai gatit-o înaintea fetei tuturor popoarelor; Lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel”

      Proorocia lui Simeon. – Iar Iosif si mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc.

      Si i-a binecuvântat Simeon si a zis catre Maria, mama Lui: “Iata, Acesta este pus spre caderea si  spre  ridicarea  multora din Israel si ca un semn care va stârni împotriviri; si prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gândurile din multe inimi”.

Proorocita Ana binecuvânteaza pe Domnul. – Si era si Ana proroocita, fiica lui Fanuel, din semintia lui Aser, ajunsa la adânci batrânete si care traise cu barbatul ei sapte ani de la fecioria sa. Ea era vaduva, în vârsta de optzecisipatru de ani, si nu se departa de templu, slujind noaptea si ziua în post si în rugaciuni. Si venind si ea în acel ceas, lauda pe Dumnezeu si vorbea despre Prunc tuturor celor ce asteptau mântuire în Ierusalim.

            Eu voi umple casa aceasta de slava si în locul acesta voi darui pacea.




Prezentare: Adina Parasca

6. Nasterea lui Iisus

Nasterea lui Iisus

 

(Luca, Cap. 2, 1-21)

Iisus se naste în Betleem. – În zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se înscrie toata lumea.

Aceasta înscriere s-a facut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.

Si se duceau toti sa se înscrie, fiecare, în cetatea sa.

Si s-a suit si Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeste Betleem, pentru ca el era din casa si din neamul lui David, ca sa se înscrie împreuna cu Maria, cea logodita cu el, care era însarcinata.

      Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea sa nasca.

      Si a nascut pe Fiul sau cel Unul-Nascut si L-a înfasat si L-a culcat în iesle, caci nu mai era loc, pentru ei, în casa de oaspeti.

      Îngerii vestesc nasterea lui Iisus. – Si în tinutul acela erau pastori, stând pe câmp si facând de straja noaptea împrejurul turmei lor.

      Si iata îngerul Domnului a stat lânga ei si slava Domnului a stralucit împrejurul  lor, si ei s-au infricosat cu frica mare.

      Dar îngerul le-a zis: “Nu va temeti. Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; ca vi s-a nascut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Si acesta va va fi semnul: Veti gasi un prunc înfasat, culcat în iesle”.

Si deodata, s-a vazut, împreuna cu îngerul, multime de oaste cereasca, laudând pe Dumnezeu si zicând: “Slava întru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamânt pace, între oameni bunavoire”.

Pastorii se duc la iesle. – Iar dup a, ce îngerii au plecat de la ei, la cer, pastorii vorbeau unii catre altii:”Sa mergem dar pâna la Betleem, sa vedem cuvântul acesta ce s-a facut si pe care Domnul ni l-a facut cunoscut”.

      Si , grabindu-se, au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe Prunc, culcat în iesle.

      Si vazându-L, au vestit cuvântul grait lor despre acest Copil.

      Si toti câti auzeau se mirau de cele spuse lor de catre pastori.

      Iar Maria pastra toate acste cuvinte, punându-le în inima sa.

      Si s-au întors pastorii, slavind si laudând pe Dumnezeu, ,pentru toate câte auzisera si vazusera, precum li se spusese.

      Dumnezeiescului Prunc I se pune numele Iisus. – Si când s-au împlinit opt zile, ca Sa-l taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a Se zamisli în pântece.

     Ca întru numele lui Iisus, tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamântesti, si al celor de dedesubt (Filipeni II, 10).




Prezentare: Adina Parasca

     

5. Nasterea Sf. Ioan Botezatorul

Nasterea Sfântului  Ioan Botezatorul

Vietuirea lui în pustiu

 

(Luca, Cap. 1, 57-68, 80)

Fagaduinta se împlineste. – Si dupa ce s-a împlinit vremea sa nasca, Elisabeta a nascut un fiu. Si au auzit vecinii si rudele ei ca Domnul a marit mila Sa fata de ea si se bucurau împreuna cu ea.

    Copilului i se pune numele Ioan. – Iar când a fost în ziua a opta, au venit sa taie împrejur pruncul si-l numeau Zaharia, dupa numele tatalui sau.

      Si raspunzând, mama lui  a zis: “Nu! Ci se va chema Ioan“.

      Si au zis catre ea: „Nimeni din rudenia ta nu se cheama cu numele acesta“

      Si au facut semn tatalui sau cum vrea el sa fie numit.

      Si cerând o tablita, el a scris zicând:” Ioan este numele lui”. Si toti s-au mirat.

      Si îndata i s-a deschis gura si limba si vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.

      Si frica i-a cuprins pe toti care locuiau împrejurul lor; si în tot tinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.

      Si toti care le auzeau le puneau la inima, zicând: “Ce va fi oare acest copil?”. Caci într-adevar mâna Domnului era cu el.

      Si Zaharia, tatal lui, s-a umplut de Duh Sfânt si a proorocit, zicând: “Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, ca a cercetat si a facut rascumparare poporului Sau”.

      Ioan se departeaza în singuratate. – Iar copilul crestea si se întarea cu duhul. Si a fost în pustie pâna în ziua aratarii lui catre Israel.




Prezentare: Adina Parasca

4. Maria la Elisabeta

Maria la Elisabeta

 

(Luca, Cap. 1, 39-56)

Elisabeta binecuvânteaza pe Maria. – Si în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în graba în tinutul muntos, într-o cetate a semintiei lui Iuda. Si a intrat în casa lui Zaharia si a salutat pe Elisabeta.

    Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a saltat în pântecele ei si Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt. Si cu glas mare a strigat si a zis: “Binecuvântata esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tau.

      Si de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu?

      Ca iata, cum veni la urechile mele glasul salutarii tale, pruncul a saltat de bucurie în pântecele meu.

      Si fericita este aceea care a crezut ca se vor împlini cele spuse de la Domnul”

      Maria lauda pe Domnul. – Si a zis Maria: “Mareste sufletul meu pe Domnul.

      Si s-a bucurat Duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,

      Ca a cautat spre smerenia roabei Sale, ca,iata, de acum ma vor ferici toate neamurile.

      Ca mi-a facut mie marire Cel Puternic si Sfânt este numele Lui.

      Si mila Lui în neam si în neam, spre cei ce se tem de El.

      Facut-a tarie cu bratul Sau, risipit-a pe cei mîndri în cugetul inimii lor.

      Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri si a înaltat pe cei smeriti.

      Pe cei flamânzi i-a umplut de bunatati si pe cei bogati i-a scos afara deserti.

      A sprijinit pe Israel, slujitorul Sau, si Si-a adus aminte de mila Sa

      Precum a grait catre parintii nostri, lui Avraam, si semintiei lui, în veac”.

      Si a ramas Maria împreuna cu ea ca la trei luni; si s-a înapoiat la casa sa.

      Tu esti mândria lui Israel, tu esti faima cea neapusa a neamului nostrum (Iudita XV, 9).




Prezentare: Adina Parasca

3. Vestea cea buna a nasterii lui Iisus

Îngerul aduce vestea. – Iar în a şasea luna a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.

        Şi intrând îngerul la ea, a zis:”Bucura-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei”.

            Iar ea, vazându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: “Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?”

            Şi îngerul i-a zis: “Nu te teme Marie, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântec si vei naşte fiu şi vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Sau, şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”

            Maria zămisleşte pe Iisus. – şi a zis Maria către înger: “Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”

            Şi răspunzând, îngerul i-a zis: “Duhul Sfânt se va pogorâ peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema.

            Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpa; că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”.

            Şi a zis Maria. ”Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău”. Şi îngerul a plecat de la ea.

Prezentare: Adina Parasca