5. Nasterea Sf. Ioan Botezatorul

Nasterea Sfântului  Ioan Botezatorul

Vietuirea lui în pustiu

 

(Luca, Cap. 1, 57-68, 80)

Fagaduinta se împlineste. – Si dupa ce s-a împlinit vremea sa nasca, Elisabeta a nascut un fiu. Si au auzit vecinii si rudele ei ca Domnul a marit mila Sa fata de ea si se bucurau împreuna cu ea.

    Copilului i se pune numele Ioan. – Iar când a fost în ziua a opta, au venit sa taie împrejur pruncul si-l numeau Zaharia, dupa numele tatalui sau.

      Si raspunzând, mama lui  a zis: “Nu! Ci se va chema Ioan“.

      Si au zis catre ea: „Nimeni din rudenia ta nu se cheama cu numele acesta“

      Si au facut semn tatalui sau cum vrea el sa fie numit.

      Si cerând o tablita, el a scris zicând:” Ioan este numele lui”. Si toti s-au mirat.

      Si îndata i s-a deschis gura si limba si vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.

      Si frica i-a cuprins pe toti care locuiau împrejurul lor; si în tot tinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.

      Si toti care le auzeau le puneau la inima, zicând: “Ce va fi oare acest copil?”. Caci într-adevar mâna Domnului era cu el.

      Si Zaharia, tatal lui, s-a umplut de Duh Sfânt si a proorocit, zicând: “Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, ca a cercetat si a facut rascumparare poporului Sau”.

      Ioan se departeaza în singuratate. – Iar copilul crestea si se întarea cu duhul. Si a fost în pustie pâna în ziua aratarii lui catre Israel.




Prezentare: Adina Parasca