Filip e trimis la omul
împărătesc. – Şi îngerul Domnului a grăit către Filip,
zicând: “Ridică-te şi mergi spre miazăzi, pe calea carea coboară de la
Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie”.
Şi, ridicându-se, a
mers. Şi iată un bărbat din Etiopia, famen, mare dregător al Candachiei, regina
Etiopiei, care era peste toată visteria ei şi care venise la Ierusalim ca să se
închine, se întorcea acasă; şi, şezând în carul său, citea pe proorocul Isaia.
Filip vesteşte Evanghelia omului împărătesc. – Iar Duhul i-a
zis lui Filip: “Apropie-te şi te alipeşte de carul acesta”.
Şi, alergând, Filip
l-a auzit citind pe proorocul Isaia, şi i-a zis: “Înţelegi, oare, ce citeşti?”
Iar el a zis: “Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a
rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el.
Iar locul din
Scriptură pe care-l citea era acesta: Ca
un miel care se aduce spre junghiere şi ca o oaie fără de glas înaintea celui
ce-o tunde, aşa nu Şi-a deschis gura Sa.
Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat şi neamul
Lui cine-l va spune? Că se ridică de pe pământ viaţa Lui.
Iar famenul,
răspunzând, azis lui Filip: “Rogu-te, despre cine zice proorocul acesta, despre
sine ori despre altcineva?”
Iar Filip,
deschizând gura sa şi începând de la scriptura aceasta, i-a binevestit pe
Iisus.
Filip botează pe omul împărătesc. – Şi, pe când
mergeau pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul i-a zis: “Iată apă! Ce mă
împiedică ca să fiu botezat?”
Filip a zis: “Dacă
crezi din toată inima, este cu putinţă". Şi el, răspunzând, a zis: “Cred
că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu”.
Şi a poruncit să
stea cu carul; şi s-au coborât amândoi în apă, şi Filip şi famenul, şi l-a
botezat. Iar când a ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul
nu l-a mai văzut. Şi el s-a dus în calea sa, bucurându-se.
Fericiţi sânt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu
şi-l păzesc (Luca XI, 28).
