49. Vindecarea unor îndrăciţi

Vindecarea îndrăcitului din ținutul Gadarenilor. – Și a venit de cealaltă parte a mării în ținutul Gadarenilor.

Iar după ce a ieșit din corabie, L-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu duh necurat, care își avea locuința în morminte, și nimeni nu putea să-l lege nici măcar cu lanțuri.

Pentru că de multe ori fiind legat în obezi și în lanțuri, el rupea lanțurile, și obezile le sfărâma, și nimeni nu putea să-l potolească; și neîncetat noaptea și ziua era prin morminte și prin munți, strigând și tăindu-se cu pietre.

Iar, văzându-L de departe pe Iisus, a alergat și s-a închinat Lui. Și strigând cu glas puternic, a zis: „Ce este întru mine și Tine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaânalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuiești”.

Căci îi zicea: „Ieși duh necurat din omul acesta”.

Și l-a întrebat: „ Care îți este numele?” Și I-a răspuns: „Legiune este numele meu, căci sântem mulți”. Și Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel ținut.

Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păștea. Și L-au rugat, zicând: „Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei”.

Și el le-a dat voie. Atunci, ieșind, duhurile necurate au intrat în porci și turma s-a aruncat de pe țărmul înalt, în mare. Și erau ca la două mii și s-au înecat în mare.

Iar cei care-i pășteau au fugit și au vestit în cetate și prin sate. Și au venit oamenii să vadă ce s-a întâmplat.

Și s-au dus la Iisus, și au văzut pe cel demonizat, șezând jos, îmbrăcat și întreg la minte, el care avusese legiune de demoni, și s-au înfricoșat.

Iar cei ce au văzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul și despre porci. Și ei au început să-L roage să se ducă din hotarele lor.

Iisus vindecă un alt îndrăcit. – În vremea aceea, Iisus a scos un demon, și acela era mut. Și când a ieșit demonul, mutul a vorbit, iar mulțimile s-au minunat.

Iar unii dintre ei au zis: „Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate pe demoni”.

Iisus mustră pe farisei. – Dar El, cunoscând gândurile lor, le-a zis: „Orice împărăție, dezbinându-se în sine, se pustiește și casă peste casă cade.

Și dacă satana s-a dezbinat în sine, cum va mai sta împărăția lui? Fiindcă ziceți că Eu scot pe demoni cu Beelzebul.

Iar dacă eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voștri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători.

Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăția lui Dumnezeu.

Când cel tare și înarmat păzește curtea, avuțiile lui sânt în pace. Dar când unul mai tare decât el vine asupra lui și-l înfrânge îi ia toate armele în care nădăjduise, iar prada ridicată de el o împarte. Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; și cel ce nu adună cu Mine risipește”.

Iisus arată cât de primejdioasă este întoarcerea răului. – „Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, și negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieșit. Și venind, o află măturată și împodobită. Atunci merge și ia cu el alte șapte duhuri mai rele decât el și, intrând, locuiește acolo; și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi”.

Lauda adusă de o femeie Mamei lui Iisus. - Și când zicea El aceasta, o femeie din mulțime, ridicând glasul I-a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sânii pe care I-ai supt!”

Iar El azis: „Așa este, dar fericiți sânt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc”.

Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea (Luca XI, 23).