95. Petru la închisoare

Irod prigoneşt Biserica. – Şi în vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică, ca să-i piardă. Şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Şi, văzând că este pe placul Iudeilor, a mai luat şi pe Petru (şi erau zilele Azimelor), pe care şi prinzându-l, l-a băgat în temniţă, dându-l a patru străji de câte patru ostaşi, ca să-l păzească, vrând să-l scoată la popor de Paşti.

Deci Petru era păzit în temniţă şi se făceau neontenit rugăciuni către Dumnezeu pentru el, de către Biserică.

Un înger vine şi dă drumul lui Petru. – Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar înaintea uşii pazncii păzeau temniţa. 

Şi iată îngerul Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: „Soală-te degrabă!” şi lanţurile i-au căzut de la mâini.

Şi a zis îngerul către el: „Încinge-te şi încalţă-te cu sandalele”. Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: „Pune haina pe tine şi vino după mine”.

Şi, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că fapta îngerului este adevărată, ci i se părea că vede vedenie.

Şi trecând de straja întâi şi a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, şi poarta s-a deschis singură. Şi ieşind, au trecut o uliţă şi îndată îngerul s-a depărtat de la el.

Şi Petru, venindu-şi în sine, a zis: „Acuma ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toate câte aştepta poporul Iudeilor”.

Petru povesteşte cum a fost scăpat. – Şi, chibzuind, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau.

Şi bătând Petru în uşa de la poartă, o slujnică cu numele Rodi, s-a dus să asculte; şi, cunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis uşa, ci, alergând înăuntru, a spus că Petru stă înaintea porţii. Iar ei au zis către ea: „Ai înnebunit”. Dar ea stăruia că este aşa. Iar ei ziceau; „Este îngerul lui”.

Dar Petru bătea mereu în poartă. Şi, deschizîndu-i, l-au văzut şi au rămas uimiţi. Şi, făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temnuţă. Şi a zis: „Vestiţi acestea lui Iacov şi fraţilor”. Şi, ieşind, s-a dus în alt loc.

Irod moare în chip ticălos. – Şi într-o zi rânduită, Irod, îmbrăcându-se în veşminte regeşti şi şezând la tribună, vorbea către ei; iar poporul striga: „Acesta e glas dumnezeiesc, nu omenesc!”

Şi îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat slavă lui Dumnezeu. Şi, mâncându-l viermii, a murit.

Că a sfărâmat porţi de aramă şi zăvoare de fier a frânt (Ps. CVI, 16).