32. Învierea fiicei lui Iair. Vindecarea unei bolnave

Iair roagă pe Iisus pentru fiica sa. - Și trecând Iisus cu corabia iarăși de partea cealaltă, s-a adunat la El mulțime multă și era lângă mare. Și a venit unul din mai-marii sinagogii, anume Iair, și văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui și L-a rugat mult, zicând: „Fiica mea este pe moarte; ci venind, pune mâinile peste ea, ca să scape și să trăiască”.

       Și a mers cu el. Și mulțimea multă Îl urma pe Iisus și Îl îmbulzea.

       Iisus vindecă o femeie bolnavă. - Și era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sânge, și multe îndurase de la mulți doctori, cheltuindu-și toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre mai rău. Auzind ea cele despre Iisus, a venit în mulțime și, pe la spate, s-a atins de haina Lui; căci își zicea: „De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca!” Și îndată izvorul sângelui ei a încetat și ea a simțit în trup că s-a vindecat de boală.

       Și îndată, cunoscând Iisus în Sine puterea ieșită din El, întorcându-Se către mulțime, a întrebat: „Cine s-a atins de hainele Mele?” Și I-au zis ucenicii Lui? „Vezi mulțimea îmbulzindu-Te și zici: Cine s-a atins de Mine?” Și se uita împrejur să vadă pe aceea care făcuse aceasta. Iar femeia, înfricoșându-se și tremurând, știind ce I se făcuse, a venit și a căzut înaintea Lui și I-a mărturisit tot adevărul.

       Iar El i-a zis: „Fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace și fii sănătoasă de boala ta!”

       Iisus înviază pe fiica lui Iair. – Încă vorbind el, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând: „Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învățătorul?” Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme, crede numai”. Și n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui Iacov.

Și au venit la casa mai-marelui sinagogii și au văzut tulburare și pe cei ce plângeau și se tânguiau mult. Și intrând, le-a zis: „De ce vă tulburați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme. Și-L luau în râs. Iar El, scoțându-i pe toți afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce Îl însoțeaau și au intrat unde zăcea copila.

Și, apucând pe copilă de mână, i-a grăit: „Talita Kumi”, care se tâlcuiește: „Fiică, ție îți zic, scoală-te!” Și îndată s-a sculat copila și umbla, căci era de doisprezece ani.

Și s-au mirat îndată cu uimire mare.

Dar El le-a poruncit cu stăruință, ca nimeni să nu afle de aceasta.

Și le-a zis să-i dea copilei să mănânce.

Numai să mă ating de hainele Lui și mă voi fave sănătoasă (Matei IX, 21).