88. Statornicia nestrămutată a Apostolilor

Apostolii aruncaţi în închisoare. – Iar prin mâinile Apostolilor se făceau semne şi minuni multe în popor, şi erau toţi, într-un cuget, în pridvorul lui Solomon.

Şi nimeni dintre ceilalţi nu cuteza să se alipească de ei, dar poporul îi lăuda.

Şi din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei, încât scoteau pe cei bolnavi pe uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca, venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei.

Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi se vindecau,

Şi sculându-se arhiereul şi toţi cei împreună cu el – cei din eresul saducheilor – s-au umplut de pizmă.

 Şi au pus mâinile pe Apostoli şi i-au pus în temniţa obştească.

Un înger dă drumul Apostolilor. – Iar un înger al Domnului, în timpul nopţii, a deschis uşile temniţei şi, scoţându-i, le-a zis: “Mergeţi, şi, stând, grăiţi poporului în templu toate cuvintele vieţii acesteia”. Şi s-au supus Apostolii şi dimineaţa au început a propovădui.

Apostolii din nou înaintea sfatului. - Şi, auzind, au intrat de dimineaţă în templu şi învăţau. Dar, venind arhiereul şi cei împreună cu el, au adunat sinedriul şi tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel, şi au trimis la temniţă să-i aducă pe Apostoli. Dar, ducându-se, slujitorii nu i-au găsit în temniţă şi, întorcându-se, au vestit, zicând: “Temniţa am găsit-o încuiată în toată siguranţa şi pe paznici stând la uşi, dar când am descuiat, înăuntru nu am găsit pe nimeni”.

Când au auzit aceste cuvinte, mai-marele templului şi arhiereii erau nedumeriţi cu privire la ei, ce ar putea să fie aceasta. Dar venind cineva, le-a dat de veste: “Iată, bărbaţii pe care i-aţi pus în temniţă sânt în templu, stând şi învâţând poporul”.

Atunci, ducându-se, mai-marele templului împreună cu slujitorii i-au adus, dar nu cu sila, că se temeau de popor să nu-i omoare cu pietre.

Gamaliel ia apărarea Apostolilor. – Şi, aducându-i, i-a pus în faţa sinedriului. Iar arhiereul i-a întrebat, zicând: “Au nu v-am poruncit vouă cu poruncă să nu mai învăţati în numele acesta? Şi iată aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi voiţi să aduceţi asupra noastră sângele acestui Om”.

Iar Petru şi Apostolii, răspunzând, au zis: „Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni“.

Şi ridicându-se în sinedriu un fariseu, anume Gamaliel, învăţător de Lege, cinstit la tot poporul, a poruncit să-i scoată pe oameni afară puţin.

Şi a zis către ei: “Bărbaţi israeliţi, luaţi aminte la voi, ce aveţi să faceţi cu aceşti oameni. Şi acum zic vouă: Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i,căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici, iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu”.

Apostolii sânt fericiţi a suferi pentru Iisus. – Şi l-au ascultat pe el; şi, chemând pe Apostoli şi bătându-i, le-a poruncit să nu mai vorbească în numele lui Iisus, şi le-a dat drumul. Iar ei au plecat din faţa sinedriului, bucurându-se că s-au învrednicit, pentru numele Lui, să sufere ocară.

Şi toată ziua, în templu şi prin case, nu încetau să înveţe şi să binevestească pe Hristos Iisus.