O întrebare cu vicleşug. –
În
vremea aceea, s-au dus fariseii şi au ţinut sfat ca să-l prindă pe El în
cuvânt. Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu Irodianii, zicând:
„Învăţătorule, ştim că eşti omul adervărului şi întru adevăr înveţi calea lui
Dumnezeu şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.
Spune-ne deci nouă: Ce ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu?”.
Iisus dă adevăratul
răspuns. – Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns: „ Ce Mă ispitiţi
făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul de dajdie”. Iar ei I-au adus un dinar.
Iisus le-a zis: „Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe
el?” Răspuns-au ei: „Ale Cezarului”. Atunci a zis lor: „Daţi Cezarului cele ce
sânt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sânt ale lui Dumnezeu”.
Care este cea mai mare
poruncă? – În vremea aceea fariseii s-au apropiat de Iisus şi unul dintre
ei, învăţător de Lege, ispitindu-L, L-a întrebat: „Învăţătorule, care poruncă
este mai mare în Lege?”
El i-a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu
toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea
şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel cu aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău
ca pe tine însuţi.
În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii”.
Femeia prinsă în
adulter. – Fariseii şi cărturarii au adus la Mântuitorul pe o femeie prinsă
în adulter şi L-au întrebat: „Învăţătorule, Moise ne-a poruncit în Lege ca pe
unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Tu ce zici?” Iar Iisus, plecându-Se,
scria cu degetul pe pământ.
Şi, stăruind să-L întrebe, El s-a ridicat şi le-a zis: „Cel
fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei”. Şi, iarăşi
plecându-Se, scria pe pământ. Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget,
au plecat, unul câte unul, şi a rămas Iisus singur cu femeia.
Şi ridicându-Se, Iisus a întrebat: „Femeie, unde sânt pârâşii
tăi? Nu te-a osândit nici unul?" Iar ea a zis: „ Nici unul, Doamne !” Şi
Iisus i-a zis: „Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti”.
Iisus aduce pe farisei
la tăcere. – Şi, fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus, zicând: „Ce vi
se pare despre Hristos? Al cui Fiu este?” Zis-au Lui: „Al lui David”.
Zis-a lor: „Cum deci David în Duh, îl numeşte pe El Domn? – zicând: Zis-a Domnul
Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor
Tale. Deci dacă David Îl numeşte pe El Domn, cum este fiu al lui?”
Şi nimeni nu putea să-I răspundă cuvânt şi nici n-a mai
îndrăznit cineva, din ziua aceea să-L mai întrebe.
Daţi
Cezarului cele ce sânt ale Cezarului, şi lui Dumnezeu cele ce sânt ale lui
Dumnezeu (Mat.
XXII,21).
