91. Botezarea unui om împărătesc

Filip e trimis la omul împărătesc. – Şi îngerul Domnului a grăit către Filip, zicând: “Ridică-te şi mergi spre miazăzi, pe calea carea coboară de la Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie”.

Şi, ridicându-se, a mers. Şi iată un bărbat din Etiopia, famen, mare dregător al Candachiei, regina Etiopiei, care era peste toată visteria ei şi care venise la Ierusalim ca să se închine, se întorcea acasă; şi, şezând în carul său, citea pe proorocul Isaia.

Filip vesteşte Evanghelia omului împărătesc. – Iar Duhul i-a zis lui Filip: “Apropie-te şi te alipeşte de carul acesta”.

Şi, alergând, Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia, şi i-a zis: “Înţelegi, oare, ce citeşti?” Iar el a zis: “Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el.

Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: Ca un miel care se aduce spre junghiere şi ca o oaie fără de glas înaintea celui ce-o tunde, aşa nu Şi-a deschis gura Sa.

Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine-l va spune? Că se ridică de pe pământ viaţa Lui.

Iar famenul, răspunzând, azis lui Filip: “Rogu-te, despre cine zice proorocul acesta, despre sine ori despre altcineva?”

Iar Filip, deschizând gura sa şi începând de la scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus.

Filip botează pe omul împărătesc. – Şi, pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul i-a zis: “Iată apă! Ce mă împiedică ca să fiu botezat?”

Filip a zis: “Dacă crezi din toată inima, este cu putinţă". Şi el, răspunzând, a zis: “Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu”.

Şi a poruncit să stea cu carul; şi s-au coborât amândoi în apă, şi Filip şi famenul, şi l-a botezat. Iar când a ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. Şi el s-a dus în calea sa, bucurându-se.

Fericiţi sânt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc (Luca XI, 28).