Iisus iubește
sărăcia. - Și, făcându-se seară, au
adus la El mulți demonizați, a scos duhurile cu cuvântul și pe toți cei bolnavi
i-a vindecat, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul Isaia, care
zice: „Acesta neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat”.
Și văzând
Iisus mulțimea împrejurul Lui, a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă
parte a mării.
Și,
apropiindu-se un cărturar, i-a zis: „Învățătorule, Te voi urma oriunde vei
merge”.
Dar Iisus
i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi: Fiul Omului însă nu are unde să-Și plece
capul”.
Iisus poruncește furtunii. – Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Și, iată, furtună
mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.
Venind ucenicii la El, L-au deșteptat, zicând: „Doamne, mântuiește-ne, că
pierim”. Iisus le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor?” S-a
sculat atunci, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină.
Iar oamenii s-au mirat, zicând: „Cine
este Acesta că și vânturile și marea ascultă de El?„
Cel ce
păzește pe Israel
