04 aprilie, 2017

98. A doua călătorie misionară a Sf. Pavel


Pavel străbate Asia Mică până la Troia. – Iar Pavel şi Barnaba petreceau în Antiohia, învâţănd şi binevestind, împreună cu mulţi alţii, cuvântul Domnului.
       Şi după câteva zile, Pavel a zis către Barnaba: „Întorcându-ne, să cercetăm cum se află fraţii noştri în toate cetăţile în care am vestit cuvântul Domnului”.
       Şi aşa Varnava a luat pe Ioan Marcu şi s-a dus în Cipru, iar Pavel, luând cu sine pe Sila, a străbătut mai întâi Siria şi Asia Mică până la Troia.
       Pavel propovăduieşte în Filipi. – Şi noaptea i s-a arătat lui Pavel o vedenie: „Un bărbat mecedonean sta rugându-l şi zicând: Treci în Macedonia şi ne ajută!” Atunci el s-a dus cu corabia la Filipi împreună cu Sila, Timotei şi Luca. Şi în cea dintâi sâmbătă au ieşit ei afară din cetate, la un râu, socotind să găsească acolo un loc de rugăciune; şi mergând ei la rugăciune, i-a întâmpinat o slujnică, stăpânită de duh vrăjitoresc, de la care stăpânul ei trăgea mari foloase; şi a zis Pavel către duhul acela: „În numele lui Iisus Hristos, îţi poruncesc ţie, să ieşi din ea”. Şi în acel ceas a ieşit.
       Şi stăpânii ei, văzând că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila, şi i-au dus în piaţă, înaintea dregătorilor. Şi ducându-i la judecători, au zis: „Aceşti oameni, care sânt Iudei, tulbură cetatea noastră şi vestesc obiceiuri care nouă nu ne este îngăduit să le primim, nici să le facem, fiindcă sântem Romani”.
       Şi s-a sculat şi mulţimea împotriva lor. Şi judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi. Şi după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, poruncind temnicerului să-i păzească cu grijă.
       Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a băgat în fundul temniţei şi le-a strâns picioarele în butuci, iar la miezul nopţii, Pavel şi Sila, rugându-se, lăudau pe Dumnezeu în cântări, iar cei ce erau în temniţă ascultau.
       Şi deodată s-a făcut cutremur mare, încât s-au zguduit temeliile temniţei şi îndată s-au deschis toate uşile şi legăturile tuturor s-au dezlegat.
       Şi, deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, socotind că cei închişi au fugit. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: „Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi sântem aici”.
Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila; şi scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: „Domnilor, ce trebiue să fac ca să mă mântuiesc?”
Iar ei i-au zis: „Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta”.
Şi i-au grăit lui cuvântul lui Dumnezeu şi tuturor celor din casa lui.
De la Filipi, Pavel, trecând prin Amfipoli, Apolonia şi Tesalonic, s-au dus la Bereea, de unde fraţii l-au întovărăşit până la Atena.
Pavel propovăduieşte în Atena. – La Atena Pavel rămase uimit, văzând cetatea plină de idoli, şi a vorbit prin sinagogi cu Iudeii, iar în pieţele oraşului cu toţi cei ce se întâlnea. Câţiva filozofi l-au dus în Areopag, zicându-i: „Putem noi să ştim ce învăţătură este aceasta pe care o propovăduieşti tu?”
Şi Pavel, stând în mijlocul Areopagului, a zis: „Bărbaţi Atenieni, în toate vă văd că sânteţi foarte evlavioşi, căci străbătând cetatea voastră şi privind locurile voastre de închinare, am aflat şi un altar pe care era scris: „Dumnezeului necunoscut”. Deci pe Cel pe care voi, necunoscându-L, Îl cinstiţi, pe Acela Îl vestesc eu voua.
Dumnezeu, Care a făcut lumea şi toate cele ce sânt în ea, Acesta fiind Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini, nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, El dând tuturor viaţă şi suflare şi toate.
Şi a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată faţa pământului, aşezând vremile cele de mai înainte rânduite şi hotarele locuirii lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipăi şi l-ar găsi, deşi nu e departe de fiecare dintre noi. Căci în El trăim şi ne mişcăm şi sântem.
Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei, vesteşte acum oamenilor că toţi, de pretutindeni, să se pocăiască, pentru că a hotărât o zi în care va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul pe Care L-a rânduit, dăruind tuturor încredinţare, prin Învierea Lui din morţi.
Şi auzind despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs, iar alţii i-au zis: „Te vom asculta despre aceasta şi altădată”.
Astfel Pavel a ieşit din mijlocul lor.
Iar unii bărbaţi, alipindu-se de el, au crezut, între care şi Dionisie Areopagitul şi o femeie cu numele Damaris, şi alţii împreună cu ei.
       Pavel propovăduieşte în Corint. – După aceea, plecând Pavel din Atena, s-au dus la Corint şi a început să vorbească în sinagogă, în fiecare sâmbătă, căutând să încredinţeze pe Iudei că Iisus este Mesia. Mulţi din cei ce l-au ascultat au crezut şi s-au botezat. Şi a rămas Pavel în Corint un an şi şase luni vestind cuvântul lui Dumnezeu, iar de la Corint a trecut la Efes şi de acolo s-a dus, prin Cezareea şi Ierusalim, la Antiohia.
Căci cuvântul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu (I Cor. I, 18).


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu