86. Vindecarea ologului din naştere

Petru şi Ioan vindecă un olog. – Iar Petru şi Ioan se suiau la templu pentru rugăciunea din ceasul al nouălea.

Şi era un bărbat,  olog din pântecele mamei sale, pe care-l aduceau şi-l puneau în fiecare zi la poarta templului, zisă Poarta Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu, care, văzând pe Petru şi pe Ioan că aveau să intre în templu, le-a cerut milostenie.

Iar Petru, căutând spre el, împreună cu Ioan, a zis: “Priveşte la noi!”  Iar el se uita la ei cu luare-aminte, aşteptând să primească ceva de la ei.

Iar Petru a zis: “Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau: În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te şi umblă!”

Şi, apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat şi îndată fluierele picioarelor şi gleznele lui s-au întărit. Şi, sărind, a stat în picioare şi umbla, şi a intrat cu ei în templu, umblând şi sărind şi lăudând pe Dumnezeu.

Petru propopvăduieşte în Templu. – Şi ţinându-se ei de Petru şi de Ioan, tot poporul, uimit, alerga la ei, în pridvorul numit al lui Solomon.

Iar Petru, văzând aceasta, a răspuns către popor: “Bărbaţi israeliţi, de ce vă miraţi de acest lucru, sau de ce staţi cu ochii aţintiţi la noi, ca şi cum cu a noastră puterea sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble? Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri a slăvit pe Fiul Său, Iisus, pe Care voi L-aţi predat şi L-aţi tăgăduit în faţa lui Pilat, care găsise cu cale să-L elibereze. Dar voi v-aţi lepădat de cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaş. Iar pe Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui martori sântem noi. Şi prin credinţa în numele Lui, pe acesta pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi, l-a întărit numele lui Iisus şi credinţa lui întru El i-a dat lui întregirea aceasta a trupului, înaintea voastră a tuturor.

Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut rău, ca şi mai-marii voştri. Dar Dumnezeu a împlinit astfel cele ce vestise dinainte, prin gura tuturor proorocilor, că Hristosul Său va pătimi.

Deci pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre”.

Petru şi Ioan aruncaţi în închisoare. – Pe când vorbeau către popor, au venit asupra lor preoţii, mai-marele templului şi saducheii, tulburaţi că ei învaţă poporul şi vestesc întru Iisus, învierea din morţi. Şi punând mâinile pe ei, i-au pus sub pază, până a doua zi, căci acum era seară.

Iar mulţi din cei ce auziseră cuvântul au crezut, şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a făcut ca la cinci mii.

Petru vorbeşte înaintea Sinedriului. – Şi a doua zi, s-au adunat mai-marii lor şi bătrânii şi cărturarii din Ierusalim, şi Ana arhiereul şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi câţi erau din neamul arhieresc, şi punându-i în mijloc, i-au întrebat: “Cu ce putere sau în al cui nume aţi făcut voi aceasta?”

Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfânt, le-a vorbit: “Mai-mari ai poporului şi bătrâni ai lui Israel, fiindcă noi sântem astăzi cercetaţi pentru facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat, cunoscut să vă fie vouă tuturor, şi la tot poporul Israel, că în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi  L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, întru Acela stă acesta sănătos înaintea voastră! Acesta este piatra cea neluată în seamă de către voi zidarii, Care a ajuns în capul unghiului; Şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi”.

Apostolii sânt slobozi. – Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sânt oameni fără carte şi simpli, se mirau, şi îi cunoşteau că fuseseră împreună cu Iisus; şi văzând pe omul cel tămăduit stând cu ei, n-aveau nimic de zis împotrivă; dar poruncindu-le să iasă afară din sinedriu, vorbeau între ei, zicând: “Ce vom face acestor oameni? Căci este învederat tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim că prin ei s-a făcut o minune cunoscută şi nu puten să tăgăduim. Dar ca aceasta să nu se răspândească mai mult în popor, să-i ameninţăm să nu mai vorbească, în numele acesta, nici unui om”.

Şi chemându-i , le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască, nici să mai înveţe în numele lui Iisus.

Iar Petru şi Ioan, răspunzând, au zis către ei: “Judecaţi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu. Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut şi am auzit”.

Dar ei, ameninţându-i din nou, le-au dat drumul, negăsind nici un chip cum să-i pedepsească, din cauza poporului, fiindcă toţi slăveau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se făcuse.

Credincioşii dau slavă lui Dumnezeu. – Fiind sloboziţi, au venit la ai lor şi le-au spus câte le-au vorbit lor arhiereii şi bătrânii. Iar ei, auzind, au ridicat cu toţii împreună glas către Dumnezeu şi s-au rugat într-un cuget şi într-o inimă.

Şi pe când se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi, şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi grăiau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu.

Nu voi, ci Duhul Sfânt va grăi prin voi (Matei X, 20).