93. Vindecarea lui Enea. Învierea Tabitei

Petru vindecă pe slăbănogul Enea. – Deci Biserica, în toată Iudeea şi Galileea şi Samaria,

avea pace, zidindu-se şi umblând în frica de Domnul, şi sporea prin mângâierea Duhului Sfânt.

Şi trecând Petru pe la toţi, a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida. Şi acolo a găsit un om, anume Enea, care de opt ani zăcea în pat, fiindcă era paralitic.

Şi Petru i-a zis: “Enea, te vindecă Iisus Hristos. Ridică-te şi strânge-ţi patul “. Şi îndă s-a ridicat.

Şi l-au văzut toţi cei ce locuiau în Lida şi în Saron, care s-au şi întors la Domnul.

Petru învie pe Tavita. – Iar în Iope era o uceniţă, cu numele Tavita, care, tâlcuindu-se, se zicea Căprioară. Aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea. Şi în zilele acelea, ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Si, scăldând-o, au pus-o în camera de sus.

Şi, fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis pe doi bărbaţi la el, rugându-l: „Nu pregeta să vii până la noi”. Şi Petru, sculându-se, a venit cu ei.

Când a sosit, l-au dus în camera de sus şi l-au înconjurat toate văduvele, plângând şi arătând cămăşile şi hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele.

Şi Petru, scoţând afară pe toţi, a îngenunchiat şi s-a rugat şi, întorcându-se către trup, a zis: „Tavita, scoală-te!” Iar ea şi-a deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut. Şi, dându-i mâna, Petru a ridicat-o şi, chemând pe văduve, le-a dat-o vie.

Şi s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope şi mulţi au crezut în Domnul.

Nimeni nu poate să facă aşa minuni, dacă nu va fi Dumnezeu cu el (Ioan, III, 2).