Rugăciunea din grădina Ghetsimani. – Zicând acestea, Iisus a ieşit cu ucenicii Lui dincolo de pârâul Cedrilor, şi S-a dus după obicei, în Muntele Măslinilor. Şi ajungând la un loc al cărui nume era Ghetsimani, unde se află o grădină, a intrat acolo El şi ucenicii Lui.
Iar Iuda vânzătorul cunoştea acest loc, pentru că adesea Iisus şi ucenicii Săi de adunau acolo.
Iar dacă a intrat în grădină, a zis Iisus ucenicilor Săi: „Şedeţi aici până Mă voi ruga”. Şi a luat cu El pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi a început a Se tulbura şi a Se mâhni.
Şi le-a zis lor: „Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi”.
Şi, mergând puţin mai departe, ca la o aruncătură de piatră, a îngenunchiat şi, aruncându-Se cu faţa la pământ, Se ruga, zicând: „Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta. Părinte, toate sânt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti!”
Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: „Aşa, n-aţi putut un ceas să privegheaţi cu Mine! Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul, neputincios.
Iarăşi ducându-Se , a doua oară, S-a rugat zicând: „Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta”.
Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi.
Şi, lăsându-i, S-a dus iarăşi şi a treia oară S-a rugat, acelaş cuvânt zicând, iar un înger din cer s-a arătat Lui şi-L întărea. Şi, fiind în zbucium, cu mai mare stăruinţă Se ruga. Iar sudoarea Lui s-a făcut ca picături mari de sânge care picurau pe pământ.
Şi, ridicându-Se de la rugăciune, a venit la ucenicii Lui şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi vă odihniţi!” Ajunge! A sosit ceasul. Iată Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă să mergem. Iată, cel ce M-a vândut este aproape”.
Prinderea lui Iisus. – Şi pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el mulţime multă cu săbii şi toiege, de la arhierei şi de la bătrânii poporului. Iar vânzătorul le dăduse semn, zicând: „Pe care-L voi săruta, Acela este. Prindeţi-L şi duceţi-L cu pază”.
Şi îndată, venind la Iisus a zis: „Bucură-Te, Învăţătorule”. Şi L-a sărutat.
Iar Iisus i-a zis: „Prietene, pentru ce ai venit? Iudo, cu o sărutare vinzi pe Fiul Omului?”
Iar Iisus, ştiind toate cele ce aveau să vină asupra Lui, a ieşit şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?”
Răspuns-au Lui: „Pe Iisus Nazarineanul”. El le-a zis: „Eu sânt”.
Atunci, când le-a spus : Eu sânt, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.
Şi, iarăşi i-a întrebat: „Pe cine căutaţi?” Iar ei au zis: „Pe Iisus Nazarineanul”. Răspuns-a Iisus „V-am spus că Eu sânt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă”.
Deci, ostaşii şi comandantul şi slujitorii Iudeilor au prins pe Iisus şi L-au legat.
Iar cei din preajma Lui, văzând ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” Şi fără să aştepte răspuns, Simon-Petru, având sabie, a scos-o şi a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă; iar numele slugii era Malhus.
Dar Iisus, răspunzând, a zis: „Lăsaţi, până aici”. Şi atingându-Se de urechea lui, l-a vindecat.
Apoi întorcându-Se spre Petru, i-a zis: „Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Sau ţi se pare că nu pot să rog pe tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de doisprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini Scripturile, că aşa trebuie să fie? Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?”.
Şi către arhierei, către căpeteniile templului şi către bătrânii care veniseră asupra Lui, Iisus a zis: „Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu toiege. În toate zilele fiind cu voi în templu, n-aţi întins mâinile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului. Şi acestea sânt ca să se împlinească Scripturile”.
Atunci ucenicii L-au lăsat şi au fugit cu toţii.
Iisus la Ana şi la Caiafa. – Deci ostaşii şi comandantul şi slujitorii Iudeilor au prins pe Iisus şi L-au legat. Şi L-au dus întâi la Ana, căci era socrul lui Caiafa, care era arhiereu al anului aceluia. Şi Caiafa era cel ce sfătuise pe Iudei că este de folos să moară un om pentru popor.
Şi Simon-Petru şi alt ucenic mergeau după Iisus. Iar ucenicul acela era cunoscut arhiereului şi a intrat împreună cu Iisus în curtea arhiereului; iar Petru stătea la poartă, afară. Deci a ieşit celălalt ucenic care era cunoscut arhiereului, şi a venit cu portăreasa şi a băgat pe Petru înăuntru.
Şi slujnica portăreasă i-a zis lui Petru: „Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Omului acestuia?” Acela a zis: „Nu sânt”.
Iar slugile şi slujitorii făcură loc, şi stăteau şi se încălzeau, că era frig, şi era cu ei şi Petru, stând şi încălzindu-se.
Înfăţişarea înaintea lui Caiafa. – Deci, arhiereul L-a întrebat pe Iisus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.
Iisus i-a răspuns: „Eu am vorbit pe faţă lumii: Eu am învăţat întotdeauna în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi Iudeii şi nimic nu am vorbit în ascuns. De ce mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce au auzit ce le-am vorbit. Iată aceştia ştiu ce am spus Eu”.
Şi zicând El acestea, unul din slujitorii, care era de faţă, I-a dat lui Iisus o palmă, zicând: „Aşa răspunzi Tu arhiereului?”
Iisus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, dovedeşte că este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?”
Îfăţişarea lui Iisus înaintea Sinedriului şi osândirea Lui la moarte. – Arhiereii şi tot sinedriul căutau împotriva lui Iisus mărturie ca să-L dea la moarte, dar nu găseau. Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau.
Şi, ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând: „Noi L-am auzind zicând aşa: Voi dărâma acest templu făcut de mână, şi în trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi”. Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel.
Şi, sculându-se în mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe Iisus, zicând: „Nu răspunzi nimic la tot ce mărturisesc împotriva Ta aceştia?” Iar El tăcea şi nu răspundea nimic.
Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: „Eşti Tu Hristosul , Fiul Celui binecuvântat?”
Iar Iisus a zis: „Eu sânt şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului”.
Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: „Ce trebuinţă mai avem de martori? Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă?” Iar ei toţi L-au osândit, ca vinovat la moarte.
Petru se leapădă de trei ori de Domnul. – În vremea aceea, Petru şedea jos în curte, aproape de foc, şi se încălzea. Iar una dintre slujnice, aceea care-i deschisese poarta, apropiindu-se şi căutând la el, zise: „Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul?” Iar Petru s-a lepădat de Dânsul înaintea tuturor, zicând: „Femeie, nu sânt eu, nu-L cunosc, şi nu ştiu ce grăieşti!”
Puţin după aceea, ieşind el la poată, l-a văzut alt slujitor, şi a zis către cei ce erau cu dânsul: „Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul!” Şi iarăşi s-a lepădat Petru cu jurământ, zicând: „Nu cunosc pe Omul Acesta!” Şi, trecând ca un ceas, altul adeveri aceasta şi zise: „Adevărat, şi acesta a fost cu El căci şi el Galileian este!” Şi, apropiindu-se de cei ce erau acolo, au zis: ”Fără îndoială şi tu eşti dintre dânşii, că şi graiul tău vădit te face”. Zis-a lui atunci şi unul dintre slujitorii arhiereului, rudă fiind a aceluia ce-i tăiase Petru urechea: „Au nu te-am văzut eu cu Dânsul în grădină?” Iar Petru a început a se blestema şi a se jura, zicând: „Nu ştiu pe Omul Acesta!” Şi îndată, încă grăind el, a cântat cocoşul. Şi întorcându-Se Domnul, S-a uitat spre Petru; şi şi-a adus aminte Petru de cuvântul Domnului, care-i zisese: „Înainte de-a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine!” Şi ieşind afară, Petru a plâns cu amar.
Iisus este batjocorit şi bătut. – Iar oamenii care Îl păzeau pe Iisus, Îl batjocoreau, bătându-L: unii Îl scuipau în faţă şi-L loveau cu pumnii peste cap; iar alţii Îi acopereau faţa, Îl loveau peste obraz, şi-I ziceau: „Prooroceşte acum, Hristoase, cine este cel ce te-a lovit?”
Înfăţişarea a doua a lui Iisus înaintea Sinedriului. – Şi când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii şi L-au dus pe El în sinedriul lor, zicând: „Spune nouă dacă esti Tu Hristosul”. Şi El le-a zis: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede; iar dacă vă întreb, nu-Mi veţi răspunde. De acum însă Fiul Omului, va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu”.
Iar ei au zis toţi: „Aşadar, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu?” Şi El a zis către ei: „Voi ziceţi că Eu sânt”.
Şi au zis: „Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi înşine am auzit din gura Lui?”
Şi îndată, dimineaţa, arhiereii, ţinând sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat.
Deznădăjduirea lui Iuda. – Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că Iisus este osândit la moarte, s-a căit şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, zicând: „Am greşit, vânzând sânge nevinovat”. Şi ei i-au zis: „Ce ne priveşte pe noi? Tu vei vedea”. Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a spânzurat.
Iar arhiereii luând banii, au zis: „Nu se cuvine să-i punem în visteria templului, deoarece sânt preţ de sânge, au cumpărat cu ei Ţarina Olarului, pentru îngroparea străinilor. Pentru aceea s-a numit ţarina aceea, Ţarina sângelui, până în ziua de astăzi.
Iisus înaintea procuratorului Ponţiu Pilat. – Deci L-au dus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu; şi era dimineaţă. Şi ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se spurce, ci să mănânce Paştile.
Deci Pilat a ieşit la ei, afară, şi le-a zis: „Ce învinuire aduceţi Omului Acestuia? Ei au răspuns şi i-au zis: „Dacă Acesta n-ar fi fost răufăcător nu ţi L-am fi predat ţie”.
Atunci le-a zis Pilat: „LuaţiL voi şi judecaţi-L după legea voastră”. Iudeii însă i-au răspuns: „Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni”. Apoi au început a-L pârâ pe Iisus şi a zice: „Pe Omul Acesta L-am prins răzvrătind poporul şi oprindu-l de a da bir Cezarului şi zicând că El este Hristos împăratul”.
Pilat a intrat iarăşi în pretoiu şi a chemat pe Iisus şi I-a zis: „Tu eşti regele Iudeilor?”
Răspuns-a Iisus: „De la tine însuţi zici aceasta, sau alţii ţi-au spus-o despre Mine?”
Pilat a răspuns: „Nu cumva sânt Iudeu eu? Poporul Tău şi arhiereii Te-au predat mie. Ce ai făcut?”
Iisus a răspuns: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat Iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici”. I-a zis Pilat: „Aşadar eşti Tu împărat?” Răspuns-a Iisus: „Tu zici că Eu sânt împărat. Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc adevărul; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu”.
Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” Şi zicând acestea, a ieşit iarăşi la Iudei şi le-a zis: „Eu nu găsesc în El nici o vină”.
Atunci arhiereii şi bătrânii au adus tot felul de pâri asupra Lui. Şi la învinuirile aduse Lui de către arhierei şi bătrâni, nu răspundea nimic.
Atunci I- a zis Pilat: „Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta?”
Şi nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, încât dregătorul se mira foarte.
Iar Iudeii stăruiau, zicând că întărâtă poporul, învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici.
Şi Pilat auzind, a întrebat dacă omul este Galileian. Şi aflând că este din ţinutul lui Irod, L-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile.
Iisus înaintea lui Irod. – Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea aă-L cunoască, pentru că auzise despre El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El. Şi L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a răspuns nimic. Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L foarte tare. Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis iarăşi la Pilat.
Şi în ziua aceea, Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în duşmănie unul cu altul.
A doua înfăţişare înaintea lui Pilat. Iisus sau Varava. – Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile poporului, a zis către ei: „Aţi adus la mine pe Omul Acesta ca pe un răzvrătit al poporului; dar iată eu, cercetându-L, în faţa voastră, nici o vină n-am găsit în Acest Om, din cele pentru care L-aţi pârât. Şi nici Irod n-a găsit, căci L-a trimis iarăşi la noi. Şi iată, El n-a săvârşit nimic vrednic de moarte. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera”.
La sărbătoarea Paştilor, dregătorul avea obiceiul să elibereze mulţimii un întemniţat pe care-l voiau. Şi aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Varava, care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor.
Deci, adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis:”Pe cine vreţi să vi-l eliberez, pe Varava sau pe Iisus, Care se zice Hristos?” Că ştia că din răutate L-au dat în mâna lui.
Şi pe când stătea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui i-a trimis acest cuvânt: „Nimic să nu faci dreptului Aceluia, că mult am suferit azi, în vis, pentru El”.
Însă arhiereii şi bătrânii au înduplecat mulţimea ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă.
Iar dregătorul, răspunzând, le-a zis: „Pe cine din cei doi voiţi să vă eliberez?” Iar ei au răspuns: „Pe Varava”.
Şi Pilat le-a zis: „Dar ce voi face cu Iisus, Care se cheamă Hristos?” Toţi au răspuns: „Să fie răstignit!”
A zis iarăşi Pilat: „Dar ce rău a făcut?” Ei însă mai tare strigau şi ziceau: „Să fie răstignit!”
Iisus este bătut. – Şi , văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă, şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând: „Nevinovat sânt de sângele Dreptului Acestuia. Voi veţi vedea”.
Iar tot poporul a răspuns şi a zis: „Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!”
Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit şi L-a dat să fie răăstignit.
Iisus încununat cu spini. – Atunci ostaşii dregătorului, ducând pe Iisus în pretoriu, au adunat în jurul Lui toată cohorta, şi L-au dezbrăcat de hainele Lui şi I-au pus o hlamidă roşie; apoi, împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind înaintea Lui, îşi băteau joc de El, zicând: „Bucură-Te, regele Iudeilor”.
Şi scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau peste cap.
Iisus înfăţişat poporului. – Şi Pilat a ieşit iarăşi afară şi le-a zis:”Iată vi-L aduc pe El afară ca să ştiţi că nu găsesc în El nici o vină”
Atunci a ieşit Iisus afară, purtând coroana de spini şi mantia de purpură. Şi le-a zis Pilat: „Iată omul!”
Când L-au văzut arhiereii şi slujitorii au strigat, zicând: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” Zis-a lor Pilat: Luaşi-L voi şi răstigniţi-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină”.
Iudeii i-au răspuns: „Noi avem lege şi după legea noastră El trebuie să moară, că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu”.
Când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut. Şi a intrat iarăşi în pretoriu şi I-a zis lui Iisus: „De unde eşti Tu?” Iar Iisus nu i-a dat nici un răspuns.
Atunci Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te eliberez şi am putere să Te răstignesc?”
Iisus a răspuns: „N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus. De aceea cel ce M-a predat ţie mai mare păcat are”.
De atunci Pilat căuta să-L elibereze; dar Iudeii strigau, zicând: „Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului”.
Pilat, auzind cuvintele acestea L-a dus afară pe Iisus şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit pardosit cu pietre, iar evreieşte Gabbata.
Şi era Vinerea Paştilor, cam la al şaselea ceas, şi a zis Pilat Iudeilor: „Iată împăratul vostru”.
Iar ei au strigat: „Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L!”. Pilat le-a zis: „Să răstignesc pe împăratul vostru?” Arhiereii au răspuns: „Nu avem alt împărat decât pe Cezarul”.
Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit. Şi ei au luat pe Iisus şi L-au dus să-L răstignească.
Iisus îşi duce crucea. – Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.
Şi , ducându-Şi crucea, a ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânii, care în evreieşte se zice Golgota.
Şi duceau şi alţi doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El.
Şi au silit pe un trecător, care venea din ţarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf, ca să ducă crucea Lui.
Iisus mângâie pe femeile care plângeau. – Iar după El venea mulţimea multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl plângeau. Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: „Fiice ale Ieruslimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri. Căci iată vin zile în care vor zice: „Fercite sânt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună munţilor: „Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne. Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?”
Răstignirea. – Şi L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăceşte „locul Căpăţânii”.
Şi I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n-a luat. Apoi L-au răstignit.
Întâia grăire a lui Iisus pe Cruce. – Şi împreună cu El au răstignit doi tâlhari: unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Lui, împlinindu-se astfel Scriptura care zice: Cu cei fără de lege S-a socotit.
Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!”
Scrisoarea de deasupra Crucii. – Iar Pilat a scris şi titlu şi l-a pus deasupra crucii, Şi era scris: Iisus Nazarineanul, împăratul Iudeilor! Deci mulţi dintre Iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de cetate. Şi era scris: evreieşte, latineşte şi greceşte.
Deci arhiereii iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie împăratul Iudeilor, ci că Acela a zis: Eu sânt împăratul Iudeilor”.
Pilat a răspuns:”Ce am scris, am scris.
Împărţirea hainelor lui Iisus. – După ce au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte, şi cămaşa.
Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime. Deci au zis unii către alţii: „Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţii pentru ea, a cui să fie; ca să se împlinescă Scriptura care zice: Împărţit-au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi”. Aşadar ostaşii acestea au făcut.
Batjocurile aduse lui Iisus pe Cruce. – Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-şi capetele şi zicând: „Tu, Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”
Asemenea şi arhiereii, bătându-şi joc de El, cu cărturarii şi cu bătrânii, ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să se mântuiască. Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El”. Şi Îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau aducându-I oţet şi zicând: „Dacă tu eşti regele Iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi”.
A doua grăire a lui Iisus pe Cruce. – Iar unul dintre făcătorii de rele răstignit, Îl hulea zicând: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi pe noi”.
Şi celălalt, răspunzând, îl certa zicând: „Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă cu El? Şi noi pe drept, că noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău”.
Şi zicea lui Iisus: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta”.
Şi Iisus i-a zis: „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai”.
A treia grăire a lui Iisus pe Cruce. – Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Deci Iisus, vâzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea, stând alături, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” Apoi a zis ucenicului: „Iată mama ta!”Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.
A patra grăire a lui Iisus pe Cruce. – Iar de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: „Eli, Eli, lama sabahtani!” adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
Iar unii dintre cei ce şedeau acolo, auzind, ziceau: „Pe Ilie îl strigă Acesta”.
A cincea grăire a lui Iisus pe Cruce. – După aceea, Ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete”. Şi era acolo un vas plin cu oţet; iar ostaşii, punând în vârful unei trestii de isop un burete muiat în oţet, l-au dus la gura Lui.
Iar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască”.
A şasea grăire a lui Iisus pe Cruce. – Iar, după ce a luat oţet, Iisus a zis: „Săvârşitu-s-a!”
A şaptea grăire a lui Iisus pe Cruce. – După aceea a strigat Iisus din nou cu glas tare şi a zis: „Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu”.
Iisus moare pe Cruce. – Şi acestea zicând, plecându-Şi capul Şi-a dat duhul.
Minunile de după moartea lui Iisus. – Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două, de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat. Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora.
Iar sutaşul şi cei ce împreună Îl păzeau pe Iisus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte zicând: „Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu era Acesta!”
Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul.
Şi toţi cunoscuţii Lui, şi femeile care-Lînsoţiseră din Galileea, stăteau departe privind acestea.
Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea, care, şi când era El în Galileea, mergeau după El şi Îi slujeau şi multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim.
Împungerea lui Iisus cu suliţa. – Deci, Iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice.
Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi al celuilalt, care era răstignit împreună cu El. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele. Ci unul dintre ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi. Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: Nu I se va zdrobi nici un os. Şi iarăşi altă Scriptură zice: Vor privi la Acela pe care L-au împuns.
Pogorârea trupului lui Iisus de pe Cruce. – Şi făcându-se seară, fiindcă era vineri, care este înaintea sâmbetei, şi venind Iosif cel din Arimateia, sfetic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. iar Pilat s-a mirat că a murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit demult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul mort.
Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe. Au luat deci trupul lui Iisus şi L-au înfâşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul la înmormântare la Iudei.
Punerea lui Iisus în mormânt. – Aproape de locul unde fusese răstignit Iisus, Iosif avea o grădină, unde avea un mormânt nou, săpat în piatră, în care nimeni niciodată nu fusese pus. Deci, acolo au pus trupul lui Iisus, că era vineri târziu şi mormântul acesta aproape, şi prăvălind o piatră mare pe uşa mormântului, s-au dus. Şi, mergând după El şi femeile care veniseră cu Dânsul din Galileea, au văzut mormântul şi cum au pus trupul. Maria Magdalena şi altă Marie încă erau acolo, în preajma mormântului, şi întorcându-se, au pregătit mirezme şi miruri.
Straja de la mormânt. – Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat, zicând: „Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă: După trei zile Mă voi scula. Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure şi să spună poporului: S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi”.
Pilat le-a zis: „Aveţi strajă; mergeţi şi întăriţi cum ştiţi”.
Iar ei ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra.