36. Făgăduirea pâinii vieţii

Iisus osândeste iubirea de sine a mulțimii. – A doua zi, mulțimea, care sta de cealaltă parte a mării, a văzut că nu era acolo decât numai o corabie mai mică și că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci plecaseră numai ucenicii Lui. Și alte corăbii mai mici au venit din Tiberiada în apropiere de locul unde ei mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulțumise.

       Deci, când a văzut mulţimea că Iisus nu este acolo, nici ucenicii Lui, au intrat și ei în corăbiile cele mici și au venit la Capernaum, căutându-L pe Iisus. Și găsindu-L dincolo de mare, Iau zis: „Învățătorule, când ai venit aici?”

       Iisus le-a răspuns și a zis: „Adevărat, adevărat zic vouă: Mă căutați nu pentru că ați văzut minuni, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat. Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viața veșică, și pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl”.

       Hrana cerească se dobândește prim credință. – Deci au zis către El: „Ce să facem, ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?”

        Iisus a răspuns și le-a zis: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu ca să credeți în Acela pe care El L-a trimis”.

       Deci I-au zis: „Dar ce minuni faci Tu, ca să vedem și să credem în tine? Ce lucrezi? Părinții noștri au mâncat mană în pustie, precum este scris: „Pâine din cer le-a dat lor să mănânce”.

       Atunci Iisus le-a zis: „Adevărat, adevărat zic vouă, nu Moise v-a dat pâinea cea din cer, ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată. Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer și care dă viață lumii”.

       Iar ei au zis către El: „Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta”.

       Iisus este pâinea cea din cer. – Zis-a lor Iisus: „ Eu sânt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu”.

       Auzind acestea, Iudeii se certau între ei, zicând: „Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?”

       Și le-a zis Iisus: „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică și eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevărată mâncare și sângele Meu adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, rămâne întru Mine și Eu întru El.

       Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și Eu viez pentru Tatăl, și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinții voștri mană și au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac”.

       Mulți din ucenici nu au crezut. – Mulți din ucenicii Lui, însă, auzind, au zis: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?”

       Iar Iisus, cunoscând în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui le-a zis: „Vă smintește aceasta? Dacă veți vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai înainte? Duhul este Cel ce dă viață; trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sânt duh și sânt viață. Dar sânt unii dintre voi care nu cred”. Căci Iisus știa de la început cine sânt cei ce nu cred și cine este cel care Îl va vinde, și zicea: „De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl”.

       Și de atunci mulți dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi și nu mai umblau cu El.

       Petru mărturisește credința Apostolilor. – Atunci Iisus a zis celor doisprezece: „Nu vreți și voi să vă duceți?” Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine ne vom duce?  Tu ai cuvintele vieții celei veșnice și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu..