Iisus vindecă pe
fiica cananeiencei. - Și ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului și ale Sidonului și, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu știe, dar
n-a putut să rămână tăinuit.
Și, iată, o femeie cananeiancă, din acele
ținuturi, ieșind, striga zicând: „Miluiește-mă Doamne, Fiul lui David! Fiica
mea este rău chinuită de demon”.
El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; și
apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: „Slobozește-o, că strigă în urma
noastră”.
Iar El, răspunzând, a zis: „Nu sânt
trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel
Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând:
„Doamne, ajută-mă”. El însă, răspunzând, i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea
copiilor și să o arunci câinilor”.
Dar ea a zis: „Da, Doamne, dar și câinii
mănâncă fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor”.
Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: „O, femeie, mare este credința ta; fie ție
după cum voiești”. Și s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela.
Vindecarea
unui surdo-mut. - Și, înapoindu-Se din părțile Tirului, a venit, prin
Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei. Și i-au adus un
surd, care era și mut, și L-au rugat ca să-Și pună mâna peste el. Și luându-l
din mulțime, la o parte, Și-a pus degetele în urechile lui și, scuipând, S-a atins
de limba lui.
Și privind la cer, a suspinat și a zis lui: „Effatta!”, ceea
ce înseamnă: „Deschide-te!” Și urechile lui s-au deschis, iar legăruta limbii
lui îndată s-a dezlegat și vorbea bine.
Și le poruncea să nu spună nimănui. Dar, cu cât le poruncea cu
atât mai mult ei Îl vesteau.
Și erau uimiși peste măsură, zicând: „Toate le-a făcut bine:
pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu