Iisus află de boala lui
Lazăr. –
Și era bolnav un oarecare Lazăr din
Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei. Și au trimis surorile lui la
Iisus, zicând: „Doamne, iată, cel pe care
îl iubești este bolnav”.
Iar Iisus, auzind, a zis:
„Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea,
Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească”.
Când deci a auzit că este
bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era. Și, după aceea, a zis
ucenicilor Săi: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit; dar merg să-l trezesc”.
Și I-au zis ucenicii:
Doamne, dacă a adormit, se va face bine”.
Dar Iisus vorbise despre
moartea lui, iar ei credeau că vorbește despre adormirea cu somn.
Atunci Iisus le-a spus
lor pe față: „Lazăr a murit. Și Mă bucur pentru voi că n-am fost acolo ca să
credeți. Dar să mergem la el”.
Marta întâmpină pe Iisus. – Deci, venind, Iisus l-a găsit
îngropat de patru zile. Și mulți dintre Iudei veniseră la Marta și Maria ca să
le mângâie pentru fratele lor. Iar Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieșit
în întâmpinarea Lui, iar Maria ședea în casă.
Și a zis Marta către
Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar și acum
știu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da”.
Iisus i-a zis: „Fratele
tău va învia”.
Marta I-a zis: „Știu că
va învia la înviere, în ziua cea de apoi”.
Și Iisus i-a zis: „Eu
sânt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și
oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?”
Zis-a Lui: „Da, Doamne.
Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume”.
Iisus de duce la mormântul lui Lazăr. - Și, zicând acestea,
s-a dus și a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: „Învățătorul este
aici și te cheamă”.
Cînd a auzit aceea, s-a
sculat degrabă și a venit la El.
Iar Iudeii care erau cu
ea în casă și o mângâiau, văzând pe Maria că s-a sculat degrabă și a ieșit
afară, au mers după ea, socotind că a plecat la mormânt, ca să plângă acolo.
Deci Maria, când a venit
unde era Iisus, vâzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-i: „Doamne, dacă
ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”.
Atunci, Iisus, când a
văzut-o plângând și pe Iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu
duhul și S-a tulburat întru Sine. Apoi a zis: „Unde l-ați pus?” Zis-au Lui: „
Doamne, vino și vezi”.
Deci ziceau Iudeii: „Iată
cât de mult îl iubea”.
Și, suspinând iarăși
Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată
pe ea.
Iisus înviază pe Lazăr. – Iisus a zis: „Ridicați
piatra”. Marta, sora celui răposat, I-a zis: „Doamne, deja miroase, că este a
patra zi”.
Iisus i-a zis: „Nu ți-am
spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”
Au ridicat deci piatra,
iar Iisus Și-a ridicat ochii în sus și a zis: „Părinte, Îți mulțumesc că M-ai
ascultat. Eu știam că întotdeauna Mă asculți, dar pentru mulțimea care stă
împrejur am zis, ca să creadă că Tu m-ai trimis”.
Și, zicând acestea, a
strigat cu glas mare: „Lazăre, vino afară!”
Și a ieșit mortul, fiind
legat la picioare și la mâine cu fâșii de pânză și fața lui era înfășurată cu
mahramă. Iisus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă”.
Mulți au crezut în Iisus, dar arhiereii și fariseii pun
la cale moartea Lui. – Deci mulți dintre Iudeii care veniseră la Maria și
care văzuseră ce făcuse Iisus au crezut în El.
Iar unii dintre ei s-au
dus la farisei și le-au spus cele ce făcuse Iisus. Și au adunat arhiereii și
fariseii sfat și au hotărât să-L omoare.
De aceea, Iisus nu mai
umbla pe față printre Iudei, ci a plecat de acolo într-un ținut aproape de
pustie, într-o cetate numită Efraim, și acolo a rămas cu ucenicii Săi.
Eu sânt învierea și viața (Ioan XI, 25).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu