25. Cuvântarea de pe munte

Cele nouă Fericiri. – Văzând mulțimile, Iisus S-a suit în munte, a șezut și ucenicii Lui au venit la El.

       Și deschizându-Și gura, îi învăța, zicând:

       „Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor.

       Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

       Fericiți cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

       Fericiți cei ce flămînzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

       Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.

       Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

       Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

       Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor.

       Fericiți veți fi voi când vă vor ocărâ și vă vor prigoni și vor zice tot cuvîntul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea.

       Bucurați-vă si vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri”.

Sfințenia Legii celei noi. – „Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci,  adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, pâna ce se vor face toate.

Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăția cerurilor; iar cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în împărăția cerurilor.

Că zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor.

Ați auzit că s-a zis celor de demult: Să nu ucizi; iar cine va ucide vrednic va fi de osîndă; Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osîndă; și cine va zice fratelui său raca, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine-i va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.

Deci dacă-ți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și te împacă cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău.

Ați auzit că s-a zis: Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău. Iar Eu zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binevuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui vostru celui din ceruri; că el face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți si peste cei nedrepți.

Căci dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veți avea? Au nu fac și vameșii același lucru? Și dacă îmbrățișați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? Au nu fac și păgânii același lucru?

Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârșit este”.

Faptele bune. – „Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor ca să fiți văzuți de ei;

Milostenia. – Când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă că își iau răsplata lor.

Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție”.

Rugăciunea. – „Când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii cărora le place, prin sinagogi și prin colțurile ulițelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc voua că își iau răsplata lor.

Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti ție.

Când vă rugați, nu spuneți multe ca păgânii, că ei cred că în polologhia lor vor fi ascultați. Deci nu vă asemănați lor, că știe Tatăl vostru de ce aveți trbuință mai înainte ca să cereți voi de la El”.

„Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele tău; vie împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă, dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este împ        ărăția și puterea și slava în veci. Amin” (Matei VI, 9-10).

Pocăința. – „Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; căci ei își smolesc fețele ca să se arate oamenilor că postesc; adevărat grăiesc vouă că își iau plata lor.

Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău Care este în ascuns, și Tatăl care vede în ascuns, îți va răsplăti ție”.

Dragostea. - ”Toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea și voi faceți lor, că aceasta este Legea și proorocii”.

Smerenia creștină. – ”Intrați prin partea cea strâmtă, căci largă este poarta și lată este calea care duce la pieire și mulți sânt cei care apucă pe ea; și strâmtă e poarta și îngustă este calea care duce la viață și puțini sânt cei care o află.

Feriți-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi iar pe dinăuntru sînt lupi răpitori. După roadele lor îi veți cunoaște. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

Așa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roade bune, se taie și se aruncă în foc.

De aceea, după roadele lor îi veți cunoaște.

Nu oricine îmi zice: Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri”.

Iubirea aproapelui. – Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv.

Că de veți ierta oamenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru cel ceresc, iar de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greșelile voastre.

Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți si vi se va deschide, că oricine cere ia, cel ce caută află, și celui care bate i se va deschide.

Cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura”.

Spusu-le-a Iisus și pilda aceasta: „Au doară poate orb pe orb să povățuiască? Au doară nu vor cădea amândoi în groapă?

Nu este ucenic mai presus de învățătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său. Destul este ca ucenicul să fie ca învățătorul său, și slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui?

Nu judecați, ca să nu fiți judecați; căci cu judecata cu care judecați veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura.

De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, și bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău și iată bârna este în ochiul tău?

Fățarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău.

Încheiere. – „De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le îndeplinește, asemăna-se-va bărbatului înțelept care a clădit casa lui pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile si au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă.

Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le îndeplinește, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care și-a clădit casa pe nisip. Și a căzut ploaia și au venit râurile mari și au suflat vânturile și au izbit în casa aceea, și a căzut. Și căderea ei a fost mare”.

Iar când Iisus a sfârșit cuvintele acestea, mulțimile erau uimite de învățătura Lui; că îi învăța pe ei ca Unul care are putere, iar nu cum îi învățau cărturarii lor.