20. Proorocul în patria Sa

Iisus propovăduiește în Nazaret . – Și a venit la Nazaret, unde fusese crescut și, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă și S-a sculat să citească.

       I s-a dat cartea proroocului Isaia, și, deschizând el cartea, a găsit locul unde era scris: Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați și să vestesc anul plăcut Domnului.

Și închizând cartea și dând-o slujitorului, a șezut, iar  ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui. Și El a început a zice către ei: „Astăzi s-a împlinit scriptura aceasta în urechile voastre”.

Cei din patria Sa nu cred în El. – Și toți Îl încuviințau și se mirau de cuvintele harului care ieșeau din gura Lui și ziceau: „Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif?”

Și El le-a zis: „Cu adevărat îmi veți spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă și aici în patria Ta”.

Și le-a zis: „Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa. Și adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când s-a închis cerul trei ani și șase luni, încât a fost foamete mare peste întreg pămîntul. Și la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sinodului, la o femeie văduvă.

Și mulți leproși erau în Israel în zilele proroocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curățat, decât Neemann Sirianul”.

Iisus se depărtează de Capernaum. - Și toți, în sinagogă, auzind aceasta, s-au umplut de mânie. Și, sculându-se, L-au scos afară din cetate și L-au dus pâna pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie. Iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.

Și S-a coborât la Capernaum, cetate a Galileii, și îi învăța sâmbăta.

       Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit (Ioan I, 11).