21. Pescuirea minunată

Iisus propovăduiește de pe apă. – Pe când mulțimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, și El ședea lângă lacul Ghenizaret, a văzut doua corăbii oprite lîngă țărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Urcându-se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puțin de la uscat. Și, șezând în corabie, învăța din ea mulțimile.

       Iisus răsplătește credința. – Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: „Mână la adînc și lăsați în jos mrejele voastre, ca să pescuiți”. Și răspunzând, Simon a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele”.

       Și făcând ei aceasta, au prins mulțime mare de pește, că li se rupeau mrejele. Și au făcut semn tovarășilor din cealaltă corabie, să vină să le ajute. Și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât era gata să se afunde.

       Ucenicii sânt cuprinși de spaimă. – Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: „Ieși de la mine, Doamne, ca sânt om păcătos”. Căci spaima îl cuprinse pe el și pe toți ce erau cu el, pentru pescuitul peștilor pe care îi prinseseră.

       Tot așa și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau tovarășii lui Simon. Și a zis Iisus către Simon: „Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni”.

       Și trăgând corăbiile la țărm, au lăsat totul și au mers după El.

       Nu sânt vrednic de toate îndurările Tale și de toate binefacerile ce mi-ai arătat mie (Facerea XXXII, 10).