56. Datoria de a ierta greşelile altora

Trebuie să fim miloși. – Zis-a Iisus: „De-ți va greși ție fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine și el singur. Și de te va asculta, ai câștigat pe fratele tău. Iar de  nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Și de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ți fie ție ca un păgân și vameș”.

Trebuie a asculta de Biserică. – Zis-a Iisus: „Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer, și oricâte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în cer”.

Atunci Petru, apropiindu-se de El, i-a zis: „Doamne, de câte ori va greși față de mine fratele meu și-i voi ierta lui? Oare până de șapte ori?

Zis-a lui Iisus: „Nu zic ție până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte”.

Sluga necredincioasă. – Spus-a Iisus pilda aceasta: „Asemănatu-s-a împărăția cerurilor cu un rege care a voit să ia socoteala slugilor sale.

Și, începând să ia socoteala, au adus la el pe un datornic cu zece mii de talanți. Dar, neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să-l vândă pe el și pe femeia lui, pe toate câte are, ca să se plătească. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduiește-mă și-ți voi plătiție tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat și datoria.

Dar, ieșind sluga aceea, a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el și care-i datora o sută de dinari. Și, punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plătește-mi ce ești dator. Deci, căzând cel ce era slugă ca și el, îl ruga zicând: Îngăduiește-mă și-ți voi plăti. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria.

Celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte și, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate.

Atunci, chemându-l stăpânul său, îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea oare, ca și tu să ai milă de cel împreună-slugă cu tine, precum și au am avut milă cu tine? Și mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti datoria.

Tot așa și Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veți ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre”.

Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri (Matei VI, 12).