66. Dărâmarea Ierusalimului şi sfârşitul lumii

Iisus prevesteşte dărâmarea Templului. -  Şi ieşind Iisus şi plecând de la Templu, s-au apropiat de El ucenicii Lui, ca să-I arate clădirile templului. Iar El, rüspunzând, le-a zis. „Vedeţi toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră de piatră, care să nu se risipească”.

                                                                          Sfârşitul va fi vestit prin semne. – Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, deosebi, zicând: „Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?”

                                                                          Răspunzând, Iisus le-a zis: „Vedeţi să nu vă amăgească cinea, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sânt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi. Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremur mare pe alocuri.

                                                                          Dar toate acestea sânt începutul durerilor.

                                                                          Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu.

Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii.

                                                                          Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi.

                                                                          Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.

                                                                          Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

                                                                          Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mântuire la toate neamurile, şi atunci va veni sfârşitul”.

                                                                          Sfârşitul Ierusalimului va fi îngrozitor. – „Deci când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei din Iudeea să fugă în munţi. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare ca să-şi ia lucrurile din casă; iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina.

                                                                          Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!

                                                                          Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna şi nici sâmbăta.

                                                                          Căci va fi atunci strâmtoare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.

                                                                          Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile”.

                                                                          Prooroci mincinoşi se vor ivi către sfârşitul lumii. – „Atunci de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi, şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus de mai înainte.

                                                                          Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată că este în cămări, să nu credeţi. Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

                                                                          Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii”.

                                                                          Fiul omului se va arăta să facă judecată. – „Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerului se vor zgudui.

                                                                          Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.

                                                                          Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui, din cele patru vânturi, de la margiea cerurilor până la celelalte margini.

                                                                          Învăţaţi de la smochin pilda: când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara este aproape.

                                                                          Asemenea şi voi, câd veţi vedea toate cestea, să ştiţi că sfârşitul este aproape, la uşi.

                                                                          Adevărat grăiesc vouă că nu  va trece neamul acesta, până nu vor fi toate acestea.

                                                                          Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”.

                                                                          Judecata obştească va fi înfricoşătoare. – „Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele iar pe pământ spaimă şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor. Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina.

                                                                          Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere şi cu slavă multă. Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie”.

                                                                          Lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac (Ioan II, 17).