9. Uciderea pruncilor din Betleem

(Matei, Cap. 2, 13-23)

Sfânta familie fuge în Egipt. – După plecarea magilor, iata îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: “Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo pâna ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă”.

Şi Iosif sculându-se, a luat noaptea Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt.

Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul : “Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.

Irod pune să ucidă pruncii. – Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte tare şi trimiţând, a ucis pe toti pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani si mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.

Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul:

“Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela plângea pe fiii sai şi nu voia să se mângâie, pentru că nu mai sânt”.

Întoarcerea sfintei familii la Nazaret. – După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt şi i-a zis: “Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pamântul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viata Pruncului”. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel.

Şi auzind că domneste Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă în vis, s-a dus în parţle Galileii.

Şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarineanul Se va chema.

Iar  Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de inţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.

Iată, Dumnezeule, vin să fac voia Ta (Ps. XXXIX, 11).

8. Magii de la Răsărit

(Matei, Cap. 2, 1-12)

Magii caută Pruncul la Ierusalim. – Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: “Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut ? Caci am văzut la răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinam Lui.”

Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul cu el; şi auzind pe toti arhiereii şi cărturarii poporului, i-a întrebat: “Unde este să Se nască Hristos?”

Iar ei i-au zis: “În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: „Şi tu, Betleeme, pamântul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul, Care va paşte pe poporul Meu Israel”.

Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua si, trimiţându-i la Betleem, le-a zis: “Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, daca Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui”.

Magii găsesc Pruncul la Betleem. – Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi, iată, steaua pe care o văzusera în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul.

Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.

Şi, intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi, cşzând la pamânt, s-au închinat Lui; şi deschizând visteriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă.

Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.

Şi de vor închina Lui toţi împăraţii pământului, toate neamurile vor sluji Lui (Ps. LXXI, 11).

7. Aducerea lui Iisus în Biserică

(Luca, Cap. 2, 22-38)

Pruncul este adus în Biserică. – Şi când  s-au împlinit zilele curătirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L puna înaintea Domnului, precum era scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbatească să fie închinat Domnului, şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.

       Simeon întâmpină pe Mântuitorul lumii. – Şi iată, era un om în Ierusalim, cu numele de Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui.

       Lui  i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea pâna ce nu va vedea pe Hristosul Domnului.

       Şi din Indemnul Duhului a venit la templu; Şi când pĂrinŢii au adus înauntru pe Pruncul Iisus, ca sĂ facă pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în bratele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:

       “Acum, slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; Lumina spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău Israel”

       Proorocia lui Simeon. – Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc.

       Şi i-a binecuvântat Simeon si a zis către Maria, mama Lui: “Iată, Acesta este pus spre căderea şi  spre  ridicarea  multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri; şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi”.

Proorociţa Ana binecuvântează pe Domnul. – Şi era si Ana proroociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aser, ajunsă la adânci batrânete şi care trăise cu barbatul ei şapte ani de la fecioria sa. Ea era vaduvăă, în vârsta de optzecişipatru de ani, şi nu se departa de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugaciuni. Şi venind şi ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim.

       Eu voi umple casa aceasta de slavă şi în locul acesta voi dărui pacea.

6. Naşterea Pruncului Iisus

(Luca, Cap. 2, 1-21)

Iisus se naşte în Betleem. – În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.

Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.

Şi se duceau toti să se înscrie, fiecare, în cetatea sa.

Şi s-a suit si Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David, ca să se înscrie împreuna cu Maria, cea logodita cu el, care era însărcinată.

       Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască.

       Şi a născut pe Fiul său cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc, pentru ei, în casa de oaspeţi.

       Îngerii vestesc naşterea lui Iisus. –  Şi în tinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

       Şi iată îngerul Domnului a stat lânga ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul  lor, şi ei s-au infricoşat cu frică mare.

       Dar îngerul le-a zis: “Nu vă temeţi. Caci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle”.

Şi deodată, s-a văzut, împreună cu îngerul, multime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: “Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pamânt pace, între oameni bunăvoire”.

       Păstorii se duc la iesle. – Iar după, ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către altii:”Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a facut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut”.

       Şi , grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle.

       Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil.

       Şi toti câti auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori.

       Iar Maria păstra toate acste cuvinte, punându-le în inima sa.

       Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră, precum li se spusese.

       Dumnezeiescului Prunc I se pune numele Iisus. – Şi când s-au împlinit opt zile, ca Să-l taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a Se zămisli în pântece.

       Ca întru numele lui Iisus, tot genunchiul să se plece, al celor cereşti, al celor pământesti, şi al celor de dedesubt (Filipeni II, 10).

5. Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

(Luca, Cap. 1, 57-68, 80)

Făgăduinţa se împlineşte. – Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea si se bucurau împreună cu ea.

       Copilului i se pune numele Ioan. – Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, dupa numele tatălui său.

       Şi răspunzând, mama lui  a zis: “Nu! Ci se va chema Ioan“.

       Şi au zis către ea: „Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta“

       Şi au făcut semn tatalui său cum vrea el sa fie numit.

       Şi cerând o tăbliţă, el a scris zicând:” Ioan este numele lui”. Si toţi s-au mirat.

       Şi îndată i s-a deschis gura si limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.

       Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.

       Şi toţi care le auzeau le puneau la inima, zicând: “Ce va fi oare acest copil?”. Căci într-adevăr mâna Domnului era cu el.

       Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit, zicând: “Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumparare poporului Său”.

       Ioan se depărtează în singurătate. – Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie pâna în ziua arătarii lui către Israel.

4. Maria la Elisabeta

(Luca, Cap. 1, 39-56)

Elisabeta binecuvântează pe Maria. – Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda. Şi a intrat în casa lui Zaharia si a salutat pe Elisabeta.

       Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: “Binecuvântată esti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

Şi de unde mie aceasta, ca sa vină la mine Maica Domnului meu?

       Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.

       Şi fericită este aceea care a crezut ca se vor împlini cele spuse de la Domnul”

       Maria laudă pe Domnul. – Şi a zis Maria: “Măreşte sufletul meu pe Domnul.

       Şi s-a bucurat Duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,

       Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că,iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

       Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi Sfânt este numele Lui.

       Şi mila Lui în neam si în neam, spre cei ce se tem de El.

       Facut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mîndri în cugetul inimii lor.

       Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înăltat pe cei smeriti.

       Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătaţi si pe cei bogati i-a scos afară deşerti.

       A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, şi Şi-a adus aminte de mila Sa

       Precum a grăit către părinţii nostri, lui Avraam, si seminţiei lui, în veac”.

       Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa.

       Tu eşti mândria lui Israel, tu eşti faima cea neapusă a neamului nostru (Iudita XV, 9).

3. Vestea cea bună a Naşterii lui Iisus

(Luca, Cap. 1, 26-38)

Îngerul aduce vestea. – Iar în a şasea luna a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.

       Şi intrând îngerul la ea, a zis:”Bucura-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei”.

       Iar ea, vazându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: “Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?”

       Şi îngerul i-a zis: “Nu te teme Marie, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântec si vei naşte fiu şi vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Sau, şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”

       Maria zămisleşte pe Iisus. – şi a zis Maria către înger: “Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”

       Şi răspunzând, îngerul i-a zis: “Duhul Sfânt se va pogorâ peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema.

       Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpa; că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”.

       Şi a zis Maria. ”Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău”. Şi îngerul a plecat de la ea.

2. Vestirea nașterii Sf. Ioan Botezatorul

(Luca, Cap. 1, 5-23)

Dumnezeu făgăduieşte lui Zaharia un fiu. – Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele de Zaharia, din ceata preotească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor. Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptamânii sale.a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze, intrînd în templul Domnului. Iar toată multimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga. Si I s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frica a caăzut peste el.

       Iar îngerul a zis caătre el “Nu te teme , Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îti va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. Şi bucurie, şi veselie vei avea şi, de naşterea lui, mulţi se vor bucura. Caci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici sichera si încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt. Şi pe multi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea Lui cu Duhul si cu puterea lui Ilie, ca să întoarca inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultatori la întelepciunea drepţilor, ca să găteasca Domnului un popor desăvârsit“.

       Zaharia se îndoieşte si este pedepsit. – Şi a zis Zaharia către înger: “După ce voi cunoaşte aceasta? Caci eu sânt bătrân şi femeia mea este înaintată în zilele ei”.

       Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: “Eu sânt Gavriil, cel ce sta înaintea lui Dumnezeu. Şi sânt trimis să grăiesc către tine şi sa-ţi binevestesc acestea. Iată vei fi mut si nu vei putea să vorbeşti pâna în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor”.

       Şi poporul aştepta pe Zaharia si se mira că întârzie în templu. Şi ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că a văzut vedenie în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut.

Şi când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.

Nu fii necredincios, ci credincios (Ioan XX, 27).

1. Întruparea Cuvântului Celui veșnic

Cuvântul cel veșnic este Dumnezeu. – La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu.

        Cuvântul dă ființă și viață. – Toate prin El s-au făcut și fără de El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viața, si viața era lumina oamenilor. Și lumina luminează în întuneric și întunericul nu a cuprins-o.

        Ioan este Înaintemergătorul lui Hristos. – Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toți să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci ca să mărturiseasc despre Lumină.

       Cel ce primeste pe Dumnezeu întrupat primește dar. – Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume. În lume era și lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit dar ai Sai nu L-au primit. Si celor câți L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat puterea ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din dorința trupească, nici din dorința bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut. Și Cuvântul S-a făcut trup si S-a sălășluit între noi și am văzut Slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr.

Gravurile aparțin autorilor occidentali: Destunio, Dore, Ecker, Roggenbauch, Krampon si Fleischmann.

Prezentare: Adina Parasca

1. - N A Ş T E R E A şi C O P I L Ă R I A lui I I S U S