18. Iisus şi Samarineanca

(Ioan Cap. 4, 5-42)

Iisus la fântâna lui Iacov. – Irod, tetrarhul Galileii, avea de soție pe Irodiada, femeia fratelui său Filip, încă trăind acesta. Și Ioan îi zicea: „Nu ți se cade să ai de soție pe femeia fratelui tău!” Pentru aceasta Irod l-a prins pe Ioan și a vrut să-l omoare, dar s-a temit de popor, căci toti îl aveau pe Ioan ca prooroc, și de aceea l-a legat și l-a aruncat în temniță. Și auzind Iisus că Ioan a fost aruncat în temniță, s-a întors în Galileea și trebuia să treaca prin Samaria.

       Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care  Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; și era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a așezat lângă fântână și era cam la al șaselea ceas.

       Iisus făgăduiește apa vie. – Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: „Dă-Mi să beau”. Căci ucenicii Săi se duseseră în cetate ca să cumpere merinde.

       Femeia samarinencă I-a zis: „Cum Tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sînt femeie samarineancă? Pentru că Iudeii nu au amestec cu samarinenii”.

       Iisus a răspuns si i-a zis: „Dacă ai fi știut daru lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El și ți-ar fi dat apă vie”.

       Femeia I-a zis:  Doamne, nici nu ai cu ce să scoți, și fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare  decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână și el însuși a băut din ea și fiii lui și turmele lui?”

       Iisus i-a răspuns și i-a zis: „Oricine va bea din apa aceasta va înseta iarăși; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă vie curgătoare spre viață veșnică”.

       Femeia a zis către El: ”Doamne, dă-mi acestă apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot”.

       Iisus se face cunoscut acestei femei. – Iisus i-a zis: ”Mergi și cheamă pe bărbatul tău și vino aici”.

       Femeia a răspuns și a zis: „N-am bărbat”.

       Iisus i-a zis: „Bine ai zis că nu ai bărbat, căci cinci bărbați ai avut și cel pe care îl ai acum nu-ți este bărbat. Aceasta adevărat ai spus”.

       Femeia I-a zis: „Doamne, văd că Tu ești prooroc. Părinții noștri s-au închinat pe acest munte (adică în muntele Garizim), iar voi ziceți că Ierusalimul este locul unde trebuie a se închina”.

       Și Iisus i-a zis: „Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui. Voi vă închinați căruia nu știți, noi ne închinăm Căruia știm, pentru că mântuirea din Iudei este. Dar vine ceasul, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, că şi Tatăl astfel îi doreste pe cei ce I se închină Lui. Duh este Dumnezeu si cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr”.

       I-a zis femeia: „Știm că vine Mesia care se cheama Hristos;  când va veni, Acela ne va vesti nouă toate”.

       Iisus i-a zis: „Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine”.

       Ucenicii se întorc din cetate la Iisus. – Dar atunci au sosit ucenicii Lui; și se mirau că vorbea cu o femeie, însă nimeni n-a zis: „Ce vorbești cu ea?”

       Iar femeia și-a lăsat găleata și s-a dus în cetate și a zis oamenilor: „Veniți de vedeți un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva acesta este Hristosul?”

       Și au ieșit din cetate și veneau către El.

       Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: „Învățătorule, mănâncă!” Iar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o știți”. Ziceau deci ucenicii între ei: „Nu cumva I-a adus cineva să mănînce?” Iisus le-a zis: „Mâncarea mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine și să săvârșesc lucrul Lui”.

Mulți dintre Samarineni au crezut în El. – Apoi Iisus, văzând mulțimea poporului ce venea din cetate, a zis: „Nu ziceți voi că mai sânt patru luni și vine secerișul? Iată zic vouă: Ridicați ochii voștri și priviți holdele că sânt albe pentru seceriș. Iar cel ce seceră primește plată și adună roade spre viața veșnică, ca să se bucure împreună si cel ce seamănă și cel ce seceră. Căci în aceasta se adeverește cuvântul: Că unul este semănătorul și altul secerătorul. Eu v-am trimis să secerați ceea ce voi n-ați muncit; alții au muncit și voi ați intrat în munca lor”.

Și mulți Samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: „Mi-a spus toate câte am făcut”.

Deci după ce au venit la El, Samarinenii Îl rugau să rămâna la ei. Și a rămas acolo două zile. Și cu mult mai mulți au crezut pentru cuvântul Lui.

Iar femeii îi ziceau: „Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristosul lumii”.

Cu bucurie veți scoate apă din izvorul mântuirii (Is.XII, 3).

17. Iisus şi Nicodim

(Ioan Cap. 3, 1-22)

Botezul este de neapărată trebuință. - Și era un om dintre farisei, care se numea Nicodim și care era fruntaș al Iudeilor.

Acesta a venit noaptea la Iisus și i-a zis: „Rabi, știm că de la Dumnezeu ai venit învățător; că nimeni nu poate face aceste minuni pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el”

Răspuns-a Iisus și i-a zis: „Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vadă împărăția lui Dumnezeu.”.

Iar Nicodim a zis către el: „Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască?”

Iisus a răspuns: „Adevărat, adevărat zic ție: de nu se va naște cineva din apă și din Duh nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu”.

Credința e de neapărată trebuință. – A răspuns Nicodim și I-a zis: „Cum pot să fie acestea?”

Iisus a răspuns și i-a zis: „Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști acestea?  Adevărat, adevărat zic ție, că noi ceea ce știm vorbim și ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiți.

Dacă v-am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede ce vă voi spune cele cerești?

Și nimeni nu s-a suit la cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer.

Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.

Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a și fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Nscut, Fiul lui Dumnezeu.

Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume și oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.

Că oricine face rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucreză adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sânt săvârșite”.

După acestea a venit Iisus la ucenicii Lui în pământul Iudeii și stătea cu ei acolo și boteza.

Cel ce va crede și se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi (Marcu XVI, 16).

16. Întâia curăţire a Templului

Iisus alungă pe vânzâtorii din Templu. - Și erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a urcat la Ierusalim.

Și a găsit, șezând în Templu, pe cei ce vindeau boi și oi și porumbei și pe schimbătorii de bani. Și făcându-și un bici de ștreanguri, i-a scos pe toți afară din Temmplu, şi oile și boii, și schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele. Și celor ce vindeau porumbei le-a zis: „Luați acestea de aici! Nu faceți casa Tatălui Meu casă de negustorie!”

Și și-au adus aminte ucenicii Lui că este scris: Râvna casei Tale Mă mistuie.

Iisus îndreptățeste această purtare. – Au răspuns, deci, iudeii și I-au zis: „Ce semn ne arăți că faci acestea?”

Iisus a răspuns și le-a zis: „Dărâmați templul acesta și în trei zile îl voi ridica”.

Și au zis deci iudeii: „În patruzeci și șase de ani s-a ridicat templul acesta! Și Tu îl vei ridica în trei zile?” Iar El vorbea despre templul trupului Său.

Deci, când S-a sculat din morți, ucenicii Lui și-au adus aminte că aceasta o spusese și au crezut Scipturii și cuvântului pe care îl spusese Iisus.

Iubit-am, Doamne, bunăvoința casei Tale (Ps. XXV, 8).

Și când era în Ierusalim, la praznicul Paștilor, mulți au crezut în numele Lui, văzînd minunile pe care le făcea.

15. Nunta din Cana

(Ioan, Cap. 2; 1-12)

Mijlocirea Maicii Domnului – Și a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii și era și mama lui Iisus acolo.

       Și a fost chemat și Iisus și ucenicii săi la nunta.

       Și, sfârșindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: „Nu mai au vin”.

       A zis ei Iisus: „Ce este Mie și ție, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu”.

       Mama Lui a zis celor ce slujeau: „Faceți tot ce vă va spune”.

Iisus preface apa în vin. - Și erau acolo, șase vase de piatră puse pentru curățirea iudeilor, care luau câte doua sau trei vedre.

Zis-a lor Iisus: „Umpleți vasele cu apă”. Și le-au umplut până sus.

Și le-a zis: „Scoateți acum și aduceți nunului”. Iar ei i-au adus.

Și când nunul a gustat apa care se făcuse vin și nu știa de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire şi i-a zis: „Orice om pune înainte vinul cel bun, și când se amețesc, pune cel mai slab. Dar tu ai ținut vinul cel bun pînă acum”

Ucenicii sânt întăriți în credință. – Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii și  Și-a arătat slava Sa; și ucenicii Săi au crezut în El.

Și se rugau împreuna cu Maria, mama lui Iisus (Fapt. Apost. I, 14).

*

După aceea S-a coborât în Capernaum El și mama Sa și frații și ucenicii Săi și acolo n-au rămas decât puține zile.

14. Cei dintâi ucenici ai lui Iisus

(Ioan, Cap. 1; 35-50)

Iisus cheamă pe Ioan si pe Andrei. – A doua zi iarăși stătea Ioan şi doi dintre ucenicii lui şi, privind pe Iisus, Care trecea, a zis: ”Iată Mielul lui Dumnezeu!”

Și cei doi ucenici l-au auzit când a spus scestea și au mers după Iisus. Iar Iisus întorcându-Se și văzându-i că merg după El, le-a zis: „Ce  căutați?” Iar ei I-au zis: „Rabi (care se tâlcuiește: Învățătorule), unde locuiești?”

El le-a zis: „Veniți și veți vedea”. Au mers, deci, şi au văzut unde locuia; și au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea.

Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan și veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon-Petru.

Iisus cheamă pe Simon.- Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, și i-a zis: „Am găsit pe Mesia (care se tâlcuiește Hristos)”.

Și l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: „ Tu ești Simon, fiul lui Iona; Tu te vei numi Chifa (ce se tâlcuiește: Petru)”.

Iisus cheamă pe Filip.- A doua zi a venit să meargă în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis Iisus: „Urmează- Mi!„

Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: „Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege si proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret”.

Și i-a zis Natanael: „Din Nazaret poate fi ceva mai bun?” Filip i-a zis: „Vino și vezi”.

Iisus cheamă pe Natanael. – Iisus a văzut pe Natanael venind către El și a zis despre el: „Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleșug”.

Natanael I-a zis: „De unde mă cunoști?” A răspuns Iisus și i-a zis: „Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin”.

Răsspunsu-I-a Natanael: „Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești regele lui Israel”.

Răspuns-a Iisus și i-a zis: „Pentru că ți-am spus ca te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea”.

Unde sânt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu (Ioan XII, 26).

13. Misiunea ce avea Sf. Ioan Botezătorul

(Ioan, Cap. 1; 19-34)

Ioan spune că este Înaintemergătorul lui Mesia. – Și aceasta este mărturia lui Ioan, când au trimis la el iudeii din Ierusalim preoți și leviti, ca să-l întrebe: „Cine eşti tu?”

       Și el a mărturisit și n-a tăgăduit; și a mărturisit: „Nu sânt eu Hristosul.”

Și ei L-au întrebat: „Dar cine ești? Esti Ilie?” zis-a el: „Nu sânt”. „Eşti tu proorocul?” Și a răspuns: „Nu„.

       Deci i-au zis: ”Cine ești?” Ca să dăm un răspuns celorce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuți?”

       El a zis: ”Eu sânt glasul celui ce strigă în pustie: Îndreptați calea Domnului, precum a zis Isaia proorocul”.

       Și trimișii erau dintre farisei.

       Și L-au întrebat și i-au zis: ”De ce botezi, deci, daca tu nu ești Hristosul, nici Ilie, nici Proorocul?”

       Ioan le-a răspuns, zicând: ”Eu botez cu apă; dar în mijlocuol vostru se află Acela pe Care voi  nu-L ştiți, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost, şi Căruia eu nu-I sânt vrednic sa-I dezleg cureaua încălțămintei”.

Aceste se petreceau în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Ioan adeverește că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. – A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis:  „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este despre Care eu am zis: După mine vine Bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era. Și eu nu-L știam;  dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă”.

Și  a mărturisit Ioan, zicând:  „Am văzut Duhul coboorându-Se din cer ca un porumbel şi a rămas peste El, și eu nu-L știam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis:

Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acesta este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.

Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu”.

Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smerește și înaintea Domnului vei afla har (Sirah III, 1).

12. Botezul şi ispitirea lui Iisus Hristos

(Matei, Cap. 13-17; Cap. 4, 1-11)

Iisus primește botezul de la Ioan. – În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să Se boteze de către el.

       Ioan însă Îl oprea, zicând: „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine  și Tu vii la mine?”

       Și răspunzând, Iisus a zis către el: „Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea.”

       Atunci L-a lăsat.

Iisus este mărturisit ca  Fiu al lui Dumnezeu. – Iar botezându-Se Iisus, îndată ce a iesit din apă, iată cerurile I s-au deschis, și El a văzut Duhul lui Dumnezeu, pogorându-Se ca un porumbel și venind peste El.

       Și iată glas din ceruri care a zis: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit.”

       Iisus ispitit de trei ori de diavol. – Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul.

       Și după ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, la urmă a flămânzit.

       Ci apropiindu-se, ispititorul a zis către El: „De esti Tu Fiul lui Dumnezeu, zii ca pietrele acestea să se facă pâini.”

       Iar El a răspunzând, a zis: „Scris este: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese dn gura lui Dumnezeu.”

       Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului, și I-a zis: „ Daca Tu ești Fiul  lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: Îngerilor Săi va porunci pentru Tine și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbești de piatră piciorul Tău.”

       Iisus i-a răspuns: „Iarăși este scris:  Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.”

       Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt și I-a arătat toate împărățiile lumii și slava lor, și I-a zis Lui: „Acestea toate Ți le voi da Ție, dacă vei cădea înaintea mea și mi Te vei închina.”

       Atunci Iisus i-a zis: „Mergi înapoia Mea, satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini și Lui singur să-I slujești.”

       Atunci L-a lăsat diavolul și iată îngerii venind la el, Îi slujeau.

       Stați împotriva diavolului și el va fugi de la voi (Iacov IV, 7).

11. Înaintemergătorul lui Iisus Hristos

(Luca, Cap. 3, 1- 6; Matei, Cap. 3, 4-12)

Ioan începe a propovădui. - În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod tetrarch al Galileii, Filip, fratele său, tetrarch al Itureii, şi al ţinutului Trahonitidei, iar Lisanias tetrarch al Abilenei, în zilele arhiereilor Ana si Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.

       Și a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăintei, spre iertarea păcatelor, precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul: Este glasul celui care strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, drepte faceti cărările Lui. Orice vale se va umple și orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte și cele colțuroase, drumuri netede. Și toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu.”

       Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana lui era lăcuste şi miere sălbatică. Și propovăduia el în pustia Iudeii şi zicea: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împăraţia cerurilor!”

       Ioan botează cu botezul pocăinţei. – Atunci a ieșit la el Ierusalimul și toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordnului şi se botezau de către el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele.

       Dar văzînd Ioan pe mulţi din farisei și saduchei venind la botez, le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a arărat că veţi scăpa de mânia ce va să fie? Faceți deci, roade vrednice de pocăinţă.

       Să nu credeți că veți putea zice în voi înșivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate și din pietrele acestea să ridice fii ai lui Avraam.

       Acum securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc.”

       Și mulțimile îl întrebau, zicînd: „Ce să facem, deci?”

       Răspunzând, Ioan le zicea :„Cel ce are două haine să dea celui ce nu are și cel ce are bucate să facă asemenea.”

       Și au venit și vameşii să se boteze şi i-au spus: „Învățătorule, noi ce  să facem?”

       El le-a răspuns:„Nu cereți mai mult decât vă este rânduit.”

       Și îl întrebau și ostașii zicând: ”Dar noi ce să facem?” Și le-a zis: „Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiți pe nedrept, şi să fiţi mulțumiti cu solda voastră.”

       Ioan dă mărturie despre Iisus Hristos. – Iar poporul era în aşteptare și se întrebau toți despre Ioan în cugetele lor: „Nu cumva el este Hristosul?”

       A răspuns Ioan tuturor, zicând: „Eu unul vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sînt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.

       A cărui lopată este în mâna Lui, ca să curețe aria și să adune grâul în jitnița Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins.”

       Faceţi deci roade vrednice de pocăinţă.  (Matei III, 8).

10. - V I A Ţ A PU B L I C Ă a lui I I S U S H R I S T O S

10. Iisus în Templu la vârsta de 12 ani

(Luca, Cap. 2, 41-52)

Iisus rămâne în Templu. – Şi parintii Lui, în fiecare an, se duceau, la sărbătoarea Paştilor, la Ierusalim. Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbatorii. Sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi parintii Lui nu ştiau.

Socotind însă că este împreună cu tovarasii lor de drum, au venit cale de o zi , căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi; dar, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L.

Găsirea lui Iisus. -  După trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui.

Şi vazându-L, rămasera uimiti, iar mama Lui a zis către El: “Fiule, de ce ne-ai făcut noua aşa? Iată, tatăl Tau şi eu Te căutăm îngrijoraţi”.

Şi El a zis către ei: “De ce era să Ma căutati? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?”

Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor.

Iisus este supus. – Şi a coborât cu ei şi a venit la Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte.

Şi Iisus sporea cu întelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni.

Doamne, iubit-am bunăcuviinta casei Tale şi locul locaşului slavei tale (Ps. XXV, 8).