28. Trimişii lui Ioan

Iisus dă mărturie despre Sine însuși. - Și au vestit lui Ioan ucenicii lui despre toate acestea.

       Și chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi, Ioan i-a trimis către Domnul, zicând: ”Tu ești Cel ce va să vină sau să așteptăm pe altul?”

       Și ajungând la El, acei bărbați au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine, zicând: Tu ești Cel ce va să vină sau să așteptăm pe altul?”

       Și în acel ceas El a vindecat pe mulți de boli și de răni și de duhuri rele și multor orbi le-a dăruit vederea,

       Și, răspunzând, le-a zis: „Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce ați văzut și cele ce ați auzit: Orbii văd, schiopii umblă, leproșii se curățesc, surzii aud, morții înviază și săracilor li se binevestește. Și fericit este acela care nu se va sminti întru Mine”.

       Iisus mărtusisește despre Ioan. – Iar după ce trimișii lui Ioan au plecat, El a început să vorbească mulțimilor despre Ioan.: „Ce ați ieșit să priviți în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? Dar ce ați ieșit să vedeți? Oare om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce petrec în haine scumpe și în desfătare sânt în casele regilor.

       Dar ce ați ieșit să vedeți? Oare prooroc? Da! Zic vouă: și mai mult decât un prooroc. Acesta este cel despre care s-a scris: Iată trimit înaintea feței Tale pe îngerul Meu, care va găti calea Ta, înaintea Ta.

       Zic vouă: Între cei născuți din femeie, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic din împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el”.

       Credem că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii (Ioan IV, 42).

27. Tânărul din Nain înviat de Iisus

Și după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain și cu El împreuna mergeau ucenicii Lui și multă mulțime. Iar când S-a apropiat de porțile cetății, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, și ea era văduvă, și mulțime mare din cetate era cu ea.

Si, văzând-o Domnul, I S-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge”.

Și apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Și a zis: „Tinere, ție îți zic: scoală-te!” Și s-a ridicat mortul și a început să vorbească, și l-a dat mamei lui.

Și frică i-a cuprins pe toți și slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Prooroc mare s-a ridicat între noi și Dumnezeu a cercetat pe poporul Său”.

 Și a ieșit cuvântul acesta despre El în toată lumea și în toată împrejurimea.

26. Iisus vindecă un lepros şi pe sluga sutaşului

Iisus vindecă un lepros. – Și coborându-se El din munte, mulțimi multe au mers după El.

Si iată un lepros, apropiindu-se, I se închină, zicând: „Doamne, dacă voiești, poți să ma curățești”.

Și Iisus, întinzînd mâna, S-a atins de el, zicând: „Voiesc, curățește-te”. Și îndată s-a curățit lepra lui.

Și i-a zis Iisus:„Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-le preoților, și adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor”.

Sutașul se roagă pentru sluga sa. - Și pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș rugându-L si zicând: „Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit”. Și i-a zis Iisus: „Venind, îl voi vindeca”.

Dar sutașul, răspunzând, I-a zis: “Doamne nu sânt vrednic să intri sub acoperişul meu,  ci numai zi cu cuvântul și se va vindeca sluga mea. Că și eu sânt om sub stăpânirea altora și am sub mine ostași şi-I spun acestuia: Du-te, și se duce; și celuilalt: Vino, și vine; și slugii mele: Fă aceasta, și face”.

Sluga sutașului e vindecată. – auzind acestea, Iisus S-a minunat și a zis celor ce veneau dpă El: „Adevărat grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credință. Și zic vouă că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov în împărăția cerurilor. Iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților”.

Și a zis Iisus sutașului: „Du-te, fie ție după cum ai crezut”. Și s-a însănătoșit sluga lui în ceasul acela.

Doamne, nu sânt vrednic să intri sub acoperișul meu (Matei VIII, 8).

25. Cuvântarea de pe munte

Cele nouă Fericiri. – Văzând mulțimile, Iisus S-a suit în munte, a șezut și ucenicii Lui au venit la El.

       Și deschizându-Și gura, îi învăța, zicând:

       „Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor.

       Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

       Fericiți cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

       Fericiți cei ce flămînzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

       Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.

       Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

       Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

       Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor.

       Fericiți veți fi voi când vă vor ocărâ și vă vor prigoni și vor zice tot cuvîntul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea.

       Bucurați-vă si vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri”.

Sfințenia Legii celei noi. – „Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci,  adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, pâna ce se vor face toate.

Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăția cerurilor; iar cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în împărăția cerurilor.

Că zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor.

Ați auzit că s-a zis celor de demult: Să nu ucizi; iar cine va ucide vrednic va fi de osîndă; Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osîndă; și cine va zice fratelui său raca, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine-i va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.

Deci dacă-ți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și te împacă cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău.

Ați auzit că s-a zis: Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău. Iar Eu zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binevuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui vostru celui din ceruri; că el face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți si peste cei nedrepți.

Căci dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veți avea? Au nu fac și vameșii același lucru? Și dacă îmbrățișați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? Au nu fac și păgânii același lucru?

Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârșit este”.

Faptele bune. – „Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor ca să fiți văzuți de ei;

Milostenia. – Când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă că își iau răsplata lor.

Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție”.

Rugăciunea. – „Când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii cărora le place, prin sinagogi și prin colțurile ulițelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc voua că își iau răsplata lor.

Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti ție.

Când vă rugați, nu spuneți multe ca păgânii, că ei cred că în polologhia lor vor fi ascultați. Deci nu vă asemănați lor, că știe Tatăl vostru de ce aveți trbuință mai înainte ca să cereți voi de la El”.

„Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele tău; vie împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă, dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este împ        ărăția și puterea și slava în veci. Amin” (Matei VI, 9-10).

Pocăința. – „Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; căci ei își smolesc fețele ca să se arate oamenilor că postesc; adevărat grăiesc vouă că își iau plata lor.

Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău Care este în ascuns, și Tatăl care vede în ascuns, îți va răsplăti ție”.

Dragostea. - ”Toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea și voi faceți lor, că aceasta este Legea și proorocii”.

Smerenia creștină. – ”Intrați prin partea cea strâmtă, căci largă este poarta și lată este calea care duce la pieire și mulți sânt cei care apucă pe ea; și strâmtă e poarta și îngustă este calea care duce la viață și puțini sânt cei care o află.

Feriți-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi iar pe dinăuntru sînt lupi răpitori. După roadele lor îi veți cunoaște. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

Așa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roade bune, se taie și se aruncă în foc.

De aceea, după roadele lor îi veți cunoaște.

Nu oricine îmi zice: Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri”.

Iubirea aproapelui. – Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv.

Că de veți ierta oamenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru cel ceresc, iar de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greșelile voastre.

Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți si vi se va deschide, că oricine cere ia, cel ce caută află, și celui care bate i se va deschide.

Cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura”.

Spusu-le-a Iisus și pilda aceasta: „Au doară poate orb pe orb să povățuiască? Au doară nu vor cădea amândoi în groapă?

Nu este ucenic mai presus de învățătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său. Destul este ca ucenicul să fie ca învățătorul său, și slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui?

Nu judecați, ca să nu fiți judecați; căci cu judecata cu care judecați veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura.

De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, și bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău și iată bârna este în ochiul tău?

Fățarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău.

Încheiere. – „De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le îndeplinește, asemăna-se-va bărbatului înțelept care a clădit casa lui pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile si au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă.

Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le îndeplinește, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care și-a clădit casa pe nisip. Și a căzut ploaia și au venit râurile mari și au suflat vânturile și au izbit în casa aceea, și a căzut. Și căderea ei a fost mare”.

Iar când Iisus a sfârșit cuvintele acestea, mulțimile erau uimite de învățătura Lui; că îi învăța pe ei ca Unul care are putere, iar nu cum îi învățau cărturarii lor.

24. Alegerea celor doisprezece Apostoli

Iisus alege dintre ucenici pe Apostoli. – Și în zilele acelea, Iisus a ieșit la munte ca să Se roage și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Și cînd s-a făcut ziuă, a  chemat la Sine pe ucenicii Săi și a ales din ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli: pe Simon, căruia i-a zis Petru, și pe Andrei, fratele lui, și pe Iacov, și pe Ioan, și pe Filip, și pe Vartolomeu, și pe Matei, și pe Toma, și pe Iacov al lui Alfeu, și pe Simon, numit Zilotul, și pe Iuda al lui Iacov și pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut trădător.

       Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-ați urmat Mie, la înnoirea lumii, cînd Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale, veți ședea si voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel (Matei XIX, 28).

       

23. Iisus la scăldătoarea Vitezda

Iisus vindecă alt slăbănog. – După acestea era o sărbătoare a Iudeilor și Iisus S-a suit la Ierusalim.

       Iar în Ierusalim, lîngă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numește pe evreește Vitezda, având cinci pridvoare. În aceasta zăceau mulțime de bolnavi: orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei, căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare și tulbura apa și cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ținut.

       Și era acolo un om, care era bolnav de treizeci și opt de ani. Iisus, văzând pe acesta zăcând și știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: „Voiești să te faci sănătos?” Bolnavul I-a răspuns: „Doamne, nu am om, ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până cînd vin eu, altul se coboară înaintea mea”. Iisus i-a zis: „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă”.

       Și îndată omul s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă.

       Iudeii se scandalizează. – Deci ziceau Iudeii către cel vindecat: „Este zi de sâmbătă și nu-ți este îngăduit să-ți iei patul”.

       El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis : Ia-ți patul și umblă”.

       Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ți-a zis : Ia-ți patul tău și umblă?”

       Iar cel vindecat nu știa cine este, căci Iisus Se dăduse la o parte din mulțimea care era în acel loc.

       După aceasta Iisus l-a aflat în templu și i-a sis: „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ceva mai rău”. Atunci omul a plecat și a spus Iudeilor că Iisus  este Cel care l-a făcut sănătos.

       Pentru aceasta Iudeii prigoneau pe Iisus și căutau să-L omoare, că făcea acestea sâmbăta.

       Iisus Se numește pe Sine Fiul lui Dumnezeu. – Dar Iisus le-a spus: „Tatăl Meu până acum lucreză; și Eu lucrez”.

       Deci pentru aceasta căutau și mai mult Iudeii să-L omoare, pentru că nu numai că dezlega sămbăta, dar și pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.

       A răspuns deci Iisus  și le-a zis: „Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face Fiul întocmai.

       Că Tatăl iubește pe Fiul și arată toate câte face El și lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă mirați. căci, după cum Tatăl scoală pe cei morți și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață celor ce voiește.

       Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, ca toți să cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl, Care L-a trimis.

       Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică si la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viață.

       Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce vor auzi vor învia; căci precum Tatăl are viață în Sine, așa I-a dat și Fiului să aibă viață în Sine; și I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului.

       Nu vă mirați de aceasta, că vine ceasul în care toți cei din morminte vor auzi glasul Lui; și vor ieși cei ce au făcut cele bune, spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei”.

       Și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu (Ioan VI, 69).

22. Vindecarea unui paralitic din Capernaum

Puterea Domnului se arată în tămăduiri. – Și într-una din zile, Iisus învăța, și de față ședeau farisei și învățători ai Legii, veniți din toate satele Galileii, din Iudeea și din Ierusalim. Și iată niște bărbați aduceau pe un pat un om care era slăbănog și căutau să-l ducă înăuntru și să-l pună înaintea Lui; dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulțimii, s-au suit pe acoperiș și, printre cărămizi, l-au lăsat cu patul la mijloc înaintea lui Iisus.

       Și văzând credința lor, El a zis: „Omule, iertate îți sânt păcatele tale”.

       Iar fariseii și cărturarii au început să cârtească, zicând,: „Cine e acesta care grăiește hule?  Cine poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu?”

       Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, răspunzând a zis către ei: „Ce cugetați în inimile voastre? Ce este mai ușor? A zice: Iertate sânt păcatele tale, sau a zice: Scoală și umblă? Iar ca să știți că Fiul Omului are pe pământ puterea ca să ierte păcatele, a zis slăbănogului: Ție îți zic: Scoal-te, ia patul tău și mergi la casa ta”.

       Și îndată, ridicându-se înaintea lor, luând patul pe care zăcuse, s-a dus la casa sa, slăvind pe Dumnezeu.

       Și uimire i-a cuprins pe toți și slăveau pe Dumnezeu și, plini de frică, ziceau: „Am văzut astăzi lucruri minunate”.

21. Pescuirea minunată

Iisus propovăduiește de pe apă. – Pe când mulțimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, și El ședea lângă lacul Ghenizaret, a văzut doua corăbii oprite lîngă țărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Urcându-se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puțin de la uscat. Și, șezând în corabie, învăța din ea mulțimile.

       Iisus răsplătește credința. – Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: „Mână la adînc și lăsați în jos mrejele voastre, ca să pescuiți”. Și răspunzând, Simon a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele”.

       Și făcând ei aceasta, au prins mulțime mare de pește, că li se rupeau mrejele. Și au făcut semn tovarășilor din cealaltă corabie, să vină să le ajute. Și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât era gata să se afunde.

       Ucenicii sânt cuprinși de spaimă. – Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: „Ieși de la mine, Doamne, ca sânt om păcătos”. Căci spaima îl cuprinse pe el și pe toți ce erau cu el, pentru pescuitul peștilor pe care îi prinseseră.

       Tot așa și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau tovarășii lui Simon. Și a zis Iisus către Simon: „Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni”.

       Și trăgând corăbiile la țărm, au lăsat totul și au mers după El.

       Nu sânt vrednic de toate îndurările Tale și de toate binefacerile ce mi-ai arătat mie (Facerea XXXII, 10).

20. Proorocul în patria Sa

Iisus propovăduiește în Nazaret . – Și a venit la Nazaret, unde fusese crescut și, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă și S-a sculat să citească.

       I s-a dat cartea proroocului Isaia, și, deschizând el cartea, a găsit locul unde era scris: Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați și să vestesc anul plăcut Domnului.

Și închizând cartea și dând-o slujitorului, a șezut, iar  ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui. Și El a început a zice către ei: „Astăzi s-a împlinit scriptura aceasta în urechile voastre”.

Cei din patria Sa nu cred în El. – Și toți Îl încuviințau și se mirau de cuvintele harului care ieșeau din gura Lui și ziceau: „Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif?”

Și El le-a zis: „Cu adevărat îmi veți spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă și aici în patria Ta”.

Și le-a zis: „Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa. Și adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când s-a închis cerul trei ani și șase luni, încât a fost foamete mare peste întreg pămîntul. Și la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sinodului, la o femeie văduvă.

Și mulți leproși erau în Israel în zilele proroocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curățat, decât Neemann Sirianul”.

Iisus se depărtează de Capernaum. - Și toți, în sinagogă, auzind aceasta, s-au umplut de mânie. Și, sculându-se, L-au scos afară din cetate și L-au dus pâna pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie. Iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.

Și S-a coborât la Capernaum, cetate a Galileii, și îi învăța sâmbăta.

       Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit (Ioan I, 11).

19. Iisus vindecă pe fiul unui slujbaş împărătesc

(Ioan Cap. 4, 43-53)

Slujbașul se roagă pentru fiul său. – Și după cele două zile, a plecat de acolo în Galileea, căci Iisus Însuși a mărturisit că un prooroc nu este cinstit în țara lui.

       Deci, când a venit în Galileea, L-au primit Galileenii, cei ce văzuseră toate câte făcuse El în Ierusalim, la praznic; căci și ei veniseră la praznic.

       În Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin, era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El si L-a rugat să Se coboare și să vindece pe fiul lui, căci era gata să moară.

       Deci Iisus i-a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, nu credeți”.

       Slujitorul regesc a zis către El: „Doamne, coboară-te înainte de a muri copilul meu”.

       Iisus i-a zis: „Mergi, fiul tău trăiește”. Și omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Iisus și a plecat.

       Slujbașul împărătesc crede în Domnul cu toată casa sa. – Iar pe când el cobora, slugile l-au întâmpinat, spunându-i că fiul lui trăiește. Și a aflat de la ele ceasul în care a fost mai bine. Și i-au spus că ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile. Așadar tatăl a cunoscut că în ceasul acela a fost în care Iisus i-a zis: „Fiul tău trăiește”.

       Și a crezut el și toată casa lui.

       Toate sânt cu putință celui ce crede (Marcu IX, 23).